Pe urmele cavalerilor teutoni - Bran, Prejmer, Brasov

Pe urmele cavalerilor teutoni - asa se chema inainte turul pe care l-am facut duminica trecuta cu Hello Holidays, o plimbare de fapt la munte, prin Brasov si imprejurimi.

Principala atractie pentru mine a fost castelul de la Bran, pe care nu stiu cum l-am ratat pana acum, fiindca la cetatea Rasnov, care e relativ aproape, am ajuns chiar de mai multe ori.

Cei de la agentie in intelepciunea lor au stiut ca dimineata e cel mai putin aglomerat asa ca am inceput vizitele cu cea de la Bran, si am reusit sa vedem intr-o ora intreg castelul.


Mi-a placut grozav, si oricat ne-a explicat si ghidul ca nu au legatura fantasticul si povestea lui Bram Stoker cu realitatea, tot in decorul si in atmosfera filmelor cu Dracula m-am simtit.

 


De la Bran am ajuns rapid la Prejmer - daca nu va suna cunoscut numele, nicio grija, nici mie nu imi suna - o localitate de langa Brasov unde se gaseste o alta cetate, de data aceasta taraneasca, si cu o biserica uriasa in centru.


Din pacate pozele nu surprind bine grandiozitatea constructiilor, dar la fata locului eram cu barbia numai pe sus sa cuprindem totul cu privirea. 



Imi dau cu parerea acum dar banuiesc ca toate acele sute de incaperi erau folosite ca adapost de locuitorii din zona atunci cand erau in pericol. Pe langa incaperile mici mai existau si mai multe camere mai mari cu tot felul de unelte, si sala aceasta de clasa, care imi aminteste de filmele dupa povestile lui Ion Creanga. 


Urmatoarea oprire a fost la Brasov unde am avut timp sa luam si pranzul si sa vizitam Biserica Neagra.


Ne-am plimbat apoi pe aleea centrala unde am vazut o multime de terase, case frumoase si aceasta modalitate interesanta de a reface fatada unui bloc fara a sterge insa amintirea revolutiei de la 1989.

Ultima oprire a fost la Busteni, la Castelul Nababului - Cantacuzino, azil pentru o perioada, unde mai fusesem in trecut asa ca am preferat sa ne odihnim pe iarba la aer curat de munte, pana s-a intors toata lumea la autocar si am pornit spre casa.



Cel mai frica mi-e in general de drum, dar nu am avut niciun fel de problema, soferul de la Hello Holidays a avut acceleratie si frana usoara :) Si daca erati curiosi, 80 de lei de persoana ne-a costat excursia + intrarile la obiectivele pe care le-am vizitat, o mica aventura de o zi care s-a super meritat.

Am sa va povestesc intr-o alta postare care sunt cele peste 10 site-uri si pagini de Facebook prin care ne luam noi vacante la super preturi, si pe care le urmaresc pentru a nu rata evenimente prin Bucuresti.

Daca as putea sterge si rescrie lucruri din viata mea

Oh, dar cate lucruri gresite nu am facut si cate cuvinte nepotrivite nu am spus!

Odata m-a apucat sinceritatea la o nunta si i-am spus miresei ca nu imi place muzica (de parca ar fi putut aduce o alta formatie, saraca). Nu ma placea prea mult nici inainte, venisem de fapt ca "partenera" pentru sora mea, cred ca apoi nici nu a vrut sa ma mai vada vreodata.

Dar oricate greseli as fi facut e greu sa aleg una pe care as vrea sa o sterg. Fiindca am invatat ceva din fiecare. Binenteles, mai bine sa inveti din ale altora, dar daca doar asa mi-am putut invata lectia..

Daca as putea sa rescriu totusi o poveste a vietii mele ar fi cea cu greutatea. As incepe cu a sterge liniile subliniate din revista Cosmopolitan unde gaseam cu mintea curioasa a unei fete de 12 ani tot felul de diete si de sfaturi despre ce inseamna sa fii sexy, ce ar trebui sa te preocupe daca vrei sa fii o super femeie.

Toate dietele incercate de la 12 la 24 de ani nu m-au condus decat la dereglarea metabolismului si la mult mai multe kilograme in plus, iar azi stiu ca esti sexy atunci cand ai in primul rand incredere in tine, si sa fii o super femeie incepe de la intelect, nu de la aspect.

Ar fi excelent un pix care sa te lase sa stergi si sa rescrii lucrurile asa cum ai fi vrut de fapt sa fie, nu? Nu exista inca unul care sa ne ajute sa rescriem trecutul, dar exista unul care ne lasa sa le inlocuim pe cele din viitor. Stiati?




Se numeste FriXion si nu mi-a luat decat 10 ani sa aflu de el. Sarbatoreste 10 ani si e comercializat in Romania de Dacris. Ca autor care isi gaseste de multe ori inspiratia scriind pe hartie un astfel de pix e excelent, si ca si studenta mi-ar fi fost iarasi foarte folositor.

Voua cum vi se pare?

Primul tur arhitectural prin Bucuresti

Am descoperit tururile Case de Epoca ale istoricului arhitectural Valentin Mandache intamplator in urma cu cateva luni, printr-o alerta Google legata de Cismigiu. Mi s-au parut foarte interesante de atunci, dar abia acum ca am scapat de leziunea de la picior m-am simtit in stare sa fac fata unui tur si m-am inscris imediat la cel din zona Berthelot din aceasta duminica.


Chiar daca mai vazusem cateva clipuri ale dansului pe Facebook, nu stiam exact la ce sa ma astept. Imi place istoria Bucurestilor, dar oare aveam sa gasesc interesant sa imi vorbeasca cineva doua ore despre arhitectura caselor?

Ne-am intalnit in fata Palatului Cretulescu si apoi am strabatut la pas, impreuna cu ceilalti participanti la tur, strazile Luigi Cazavillan, General Berthlot, Temisana, Transilvaniei, General Dona, Spiru Haret si Constantin Budisteanu, oprindu-ne din cand in cand pentru a afla detalii despre stilurile caselor, ale detaliilor de arhitectura sau constructie, ale feroneriei, sau chiar despre vietile arhitectilor.


Am aflat de exemplu de ce casele mai vechi, dinaintea introducerii electricitatii, au camerele foarte inalte - pentru a se evita incendiile, deoarece pe acea vreme oamenii umblau cu lumanari pentru a lumina noaptea prin casa, si din neatentie focul putea ajunge usor la acoperisurile din lespezi de lemn. Dupa Marele Foc din 1847 s-a introdus astfel aceasta norma de constructie ca mod de preventie.

Turul a fost ca un mic curs de arhitectura Romaneasca, si am gasit interesanta mai ales partea despre stilul neo-romanesc, pe care l-am vazut si admirat de multe ori dar nu ii stiam deloc simbolistica. Acum totul are mult mai mult sens, asezat intre Orient si Occident, in stilul neo-romanesc casele arata de multe ori ca o poarta de cetate masiva.


Turul mi-a depasit cu mult asteptarile, am aflat o multime de informatii noi interesante in cele doua ore si jumatate, la un pret foarte bun, de fapt o donatie de 60 de lei de persoana pentru a sprijini astfel de initiative.Totul e trecator asa ca daca v-ar interesa un astfel de tur nu amanati si mergeti cat mai curand!

Atomic Blonde si Luftballons

Cel mai de curand am vazut la cinema Atomic Blonde, filmul in care Charlize Theron e un fel de James Bond feminin, in Berlinul dinaintea caderii zidului.

Sunt atat de rare filmele cu femei in rol principal, daramite si puternice, si imi plac atat de mult.. Dar ma si enerveaza cand imi dau seama ca pierd jumatate din bucuria vietii de iubitor de cinema pe care o au barbatii, care au in aproape toate filmele un personaj principal cu care se pot identifica..

Rolul modelelor este extrem de important. Apropo de scaderea numarului de femei in IT, vedeti aici un grafic si o explicatie interesanta, legata de lipsa femeilor din IT din filme si cum a afectat asta viata reala.

Filmul mi-a placut foarte mult si datorita soundtrack-ului numai cu muzica din anii '80 - teoria mea e ca m-au uitau mult ai mei pe langa radio cand eram mica, si de asta imi plac toate melodiile din perioada aceea.

Am regasit in film melodia aceasta, 99 Luftballons. O stiam, e super cunoscuta, dar nu stiam despre ce e vorba in ea si mi s-a parut foarte interesant cand mi-a povestit Alex un rezumat gasit online.



Niste copii din Berlinul divizat, cumpara cu toti banii pe care ii au si elibereaza pe de-o parte a zidului mai multe baloane rosii. Oamenii si mai ales armata din tabara inamica se alarmeaza insa vazand obiectele pe cer, si poate chiar si dorind razboiul, trimit avioane care distrug orasul. Ramas printre ruine, cel care povesteste da drumul si ultimului balon.

Pun mai jos si traducerea cantecului pe care am gasit-o in engleza:

You and I in a little toy shop
Buy a bag of balloons
With the money we've got
Set them free at the break of dawn
'Til one by one, they were gone
Back at base, bugs in the software
Flash the message,
"Something's out there"
Floating in the summer sky
99 red balloons go by.

99 red balloons
Floating in the summer sky
Panic bells, it's red alert
There's something here
From somewhere else
The war machine springs to life
Opens up one eager eye
Focusing it on the sky
Where 99 red balloons go by.

99 Decision Street,
99 ministers meet
To worry, worry, super-scurry
Call the troops out in a hurry
This is what we've waited for
This is it boys, this is war
The president is on the line
As 99 red balloons go by.

99 Knights of the air
Ride super-high-tech jet fighters
Everyone's a Superhero
Everyone's a Captain Kirk
With orders to identify
To clarify and classify
Scramble in the summer sky
As 99 red balloons go by.

As 99 red balloons go by.

99 dreams I have had
In every one a red balloon
It's all over and I'm standin' pretty
In this dust that was a city

If I could find a souvenier
Just to prove the world was here...
And here is a red balloon
I think of you and let it go.

O excursie de vis pe litoralul bulgaresc

Nu stiam la ce sa ne asteptam de la Sunny Beach, si nu am mai fost niciodata la un hotel cu pachet all inclusive, dar vara asta am riscat, desi am mers ce-i drept pe mana fetei de la agentia de turism, si am avut noroc: litoralul bulgaresc s-a dovedit a fi o alegere foarte buna pentru noi.

Hotelul unde am fost cazati, Aronia Beach, e in centrul statiunii, dar nu chiar acolo unde e galagie mare noaptea, e foarte aproape de plaja, aflata la o plimbare de cateva minute pe un podet de lemn  numai bun sa nu trebuiasca sa mergi pe nisipul fierbinte, si la cateva statii de unul din cele mai vechi orase din Europa: Nessebar.



Si camera si baia in care am fost cazati la hotel erau uriase, balconul avea privelistea minunata pe care o vedeti, iar in camera ne-a asteptat o sampanie din partea hotelului. 

Pe langa cele 3 mese pe zi unde te serveai cu orice doreai din zeci de feluri de mancare, inclusiv vreo 10 tipuri de deserturi, puteai sa mananci pe tot parcursul zilei snacksuri dulci sau sarate, sa te servesti cu inghetata, sucuri, bere si chiar gratar, fie in hotel, fie pe marginea celor doua piscini exterioare.

Hotelul ne-a surprins intr-o zi cu specialitati bulgaresti si in alta cu unele asiatice. Din intamplare am descoperit ca aveam in hotel si sala de fitness si de jocuri. Asa multe surprize frumoase, ni s-au depasit total asteptarile.

Parti negative hotel: balconul era comun pentru toti cei de pe etaj, cu doar niste bare care faceau delimitarile, si usile de la balcon nu imi inspirau prea multa siguranta. Si doar in holul mare de la receptie se putea folosi internetul, in camere chiar si internetul platit nu mergea deloc bine. 



Desi initial am fi vrut sa inchiriem niste trotinete electrice, nu le-am putut lua fara pasaport, dar tot raul spre bine, am descoperit de nevoie ca ne putem deplasa foarte usor si convenabil cu autobuzul, care costa doar 1,30 Leva de persoana (deci undeva la 3 Lei). Am profitat si am mers spre Nessebar in doua zile, si spre aleea centrala Sunny Beach intr-o seara, ambele aflate la 4-5 statii distanta.

Numai ca noi habar nu aveam ce este Nessebar, credeam ca facem un fel de plimbare intr-o alta statiune, si cand colo ne-am trezit socati intr-o frumusete de oras autentic, o insula ca Venetia si cu privelisti ca in Cinque Terre, doar ca muuult mai apropiat si mai accesibil (2 sucuri la o terasa de vis costa 7 leva, adica 16 lei ).

 


Nu ne-a venit sa credem ca nu stiam ca exista locusorul asta, asa ca am inceput sa ne documentam ce altceva ar fi de vizitat in zona, si asa am aflat de Sozopol. Peste doua zile eram in autobuz spre Burgas (6 leva de persoana), al doilea cel mai mare oras al Bulgariei, de unde am luat apoi autobuzul spre Sozopol (4 leva de persoana).



Si Sozopol are o plaja frumoasa, si privelisti care te fac sa crezi ca ai gasit Raiul pe Pamant, e la fel de accesibil, dar noua tot Nessebar ne-a placut mai mult. Poate fiindca nu a mai fost elementul de surpriza, sau fiindca calatorisem mai bine de o ora sa-l vedem, dar Sozopol nu m-a prins asa tare. Terasa din poze a fost insa grozava, cu muzica lor anii 80' m-a nimerit foarte bine.

Cand nu vizitam curiosi imprejurimile, timpul ni-l petreceam pe plaja, in mare, la piscina, la masa, asa cum bine ii sade calatorului intr-o vacanta pe litoral. Cu internet limitat am redescoperit cartile si televizorul, niste obiceiuri placute de care cam uitasem. Am fost si in parcul de distractii al Sunny Beach intr-o seara, dar ori au devenit distractiile mai extreme, ori m-am fricosit eu. Tind sa cred ca a doua varianta e corecta, fiindca doar Alex a avut curaj sa faca parasailing.

In ultima seara a excursiei am vizitat iar Nessebar-ul, de aceasta data cu intentia sa-l vedem pe inserat si noaptea. Si asta a fost una din cele mai bune alegeri.




Ca un facut bateria la aparat ni s-a terminat chiar in drumul inapoi spre hotel, iar in ziua cand am plecat a inceput sa ploua. Am lasat in urma Bulgaria cu gandul sa mai reluam cel putin o data vacanta aceasta, prea a fost de vis!

Mancare sanatoasa care nu trebuie gatita?

Dupa ce am aflat ca sa mananci carne rosie e la fel de rau cu a fuma, fiind un factor cancerigen de gradul unu (impreuna cu alti factori scary mentionati aici).. Ca endometrioza, acneea si anemia, care sunt bolile care ma chinuiesc, sunt legate de consumul de lacate.. Si ca somonul si ouale pot duce mai mult decat zaharul la diabet... cred ca ma asteapta veganismul. 




What the Health e un documentar din 2017 care explica multe din lucrurile acestea, si il recomand pentru ca are multe informatii bazate pe studii, si nu e genul de documentar care vrea sa socheze ci sa educe. E facut de un tip de vreo 30-40 de ani care vroia sa stie cum sa se fereasca de boli si care nu intelege de ce nu a fost avertizat, mai mult, de ce toate asociatiile de sanatate inca recomanda ceea ce a fost catalogat ca si cancerigen sau foarte toxic.

Un alt clip pe care l-am gasit din intamplare pe internet imi daduse oricum ideea sa incerc sa mananc mai mult legume. Baiatul acesta cu acnee extrem de grava a reusit mancand supradoze de legume sa scape de acnee si sa i se vindece mult mai rapid cicatricile. 



Asa ca vreau sa schimb foarte mult ce mananc, si ma intereseaza in special mancarea sanatoasa care nu trebuie gatita, sau care poate fi cumparata gatita de la orice magazin (aka in ziua de azi, orice Mega) si la preturi rezonabile.





Avem odata fructele si legumele.. Minunate, doar le curatam sau spalam si gata masa. In loc de omleta sau iaurt dimineata, merg perfect fructele, de ex banane cu migdale. La pranz paste, orez, fasole, humus cu tabouleh sau altele, iar seara salate si supe.

Pana acum am gasit produsele Fru Fru ca o solutie foarte buna. Se gasesc la aproape orice Mega, la preturi ok, si au supe de spanac, de mazare, de dovlecei, de fasole, si tot felul de paste, cu si fara carne (pana ma lamuresc cu Vitamina B12 nu vreau sa renunt total la carne, dar clar voi scadea consumul si mai mult).

Au humus preparat in diverse feluri, quinoa, si alte salate (inclusiv unele foarte scumpe, dar nu ne obliga nimeni sa le luam chiar pe acelea). Inainte luam si iaurturi / lapte cu taitei de la ei dar de acum incerc sa nu. Nu e postare platita si ma intereseaza cat mai multe idei de mancare sanatoasa care nu trebuie gatita deci daca mai aveti idei va astept comentariile.

PS: Am incercat si un bistro raw vegan din zona, mancare foarte buna dar preturi foarte mari. Sper veganismul sa prinda tot mai mult si sa devina mai mare si mai accesibila piata.

Povestea birjarilor eunuci din Bucuresti

Birjari asteptand clienti

Am aflat azi din cartea "Strazi vechi din Bucurestiul de azi", de Alexandru Ofrim, povestea birjarilor, adica a "taximetristilor" de alta data din Bucuresti, foarte ciudata dar interesanta. V-o povestesc in continuare, asa cum am aflat-o si eu.

La mijlocul secolului al XVIII-lea a aparut o secta ruseasca, scapeti sau scopiti, ai carei adepti credeau ca pot intra in Imparatia Cerurilor daca se castreaza (in limba rusa skopet insemna eunuc). Barbatii se supuneau de buna voie acestei operatii dupa ce faceau copii.

Considerati eretici, au fost interzisi si persecutati in Rusia, fapt care i-a determinat sa se refugieze in alte tari. Mai intai au sosit la Iasi, pe la 1828, apoi la Bucuresti, stabilindu-se in zona Mosilor, unde au intemeiat strazile Scapeti si Birjari.

Pe la 1870 comunitatea lor numara in jur de 130 de barbati si 60 de femei. Indeletnicirea lor principala era birjaritul. Cunoscuti si sub numele de muscali (rusi), ei erau proprietarii unor trasuri elegante care stationau langa Teatrul National, pe Calea Victoriei.

Denumirea de birja vina de la ei, intrucat la Sankt Petersburg, trasurile stationau in Piata Bursei, iar bursa in ruseste se pronunta "birja".

Muscalii au fost o particularitate a Bucurestilor, disparand treptat inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand nu au mai putut face fata concurentei automobilelor, dupa ce au dominat un secol transportul de lux al capitalei.

Birjari in fata fostului Teatru National, de pe Calea Victoriei

Am aflat dintr-un articol de pe site-ul Romania Libera preturile calatoriei cu birja (5 lei dus-intors) si pretul abonamentelor (137 de lei pe luna) in conditiile in care salariul unui inalt demnitar la acea vreme era de 1000 de lei, iar cu 5 lei putea manca o masa intreaga o familie de 4 persoane.

Articolul mentioneaza ca si in zilele noastre, pe strada actual Episcopul Radu, fosta Birjarilor, se mai pot vedea urmele curtilor mari care adaposteau grajdurile pentru cai si trasuri, precum si case extrem de vechi care aveau in fata niste porti mari de scandura vopsita in verde sau in galben, inalte de trei metri, neobisnuite altor locuinte bucurestene.

Cand ajungeti prin zona Obor sa aruncati deci o privire atenta la casele de pe acea strada, unde candva au trait "Birjarii spani si cu voce pitigaiata, martori muti la bucuriile si durerile bucurestenilor" (Alexandru Predescu).


Epicureismul, excursiile, manastirile si fericirea

Un test de care am dat pe Facebook zilele trecute mi-a spus, sau mai bine zis mi-a confirmat, ca scoala gandirii din care fac eu parte e Epicureismul.

Epicur a fost unul din marii filosofi ai lumii care s-a ocupat cu studiul fericirii. Clipul de mai jos povesteste frumos si pe larg cum functiona asta si la ce concluzii a ajuns:



Cel mai interesant mi s-a parut cum biserica a pus stapanire pe centrele epicuriane si le-a transformat in manastiri, si cum Epicur a ajuns la concluzia ca ne plac locurile frumoase (aka visam la excursii cu plajele din Grecia sau Italia) pentru ca de fapt ne dorim liniste, pe care o putem insa obtine si prin meditatie.

Ideea principala e ca fericirea vine de fapt din a iti vedea des prietenii si a lucra impreuna cu ei, si seamana foarte mult cu cea din articolul despre raiul egiptenilor. Iar acum cu internetul care ne permite sa interactionam des cu prietenii si chiar sa lucram impreuna, chiar daca nu locuim impreuna sau nici nu mai suntem in aceeasi tara, e mult mai usor sa fim fericiti :)

Opusul depresiei nu e fericirea, ci vitalitatea

In unele zile sa te ridici din pat e un mare succes. Cand oamenii dau sfaturi cuiva despre cum sa iasa din depresie cred ca nu isi dau seama ca orice actiune pare un chin, chiar si a te imbraca pentru a iesi putin la o plimbare.

Am citit azi de 1 iunie, chiar de dimineata, o postare draguta pe blogul unei fete despre amintirile ei de cand era mica. Am facut greseala sa incerc sa mi le amintesc si eu pe ale mele si am intrat intr-o stare asa de proasta ca nu mai gaseam putere pentru a face nimic.

M-au ajutat prietenii care mi-au povestit si ei amintirile lor bune si rele, si parca am reusit sa-mi aduc si eu aminte doua amintiri bune, una cand eram la scoala si dupa ce imi terminam testul mergeam pitis pe sub banci sa ii ajut si pe alti colegi sa ia o nota buna, si alta cum reuseam cateodata in jocurile de afara sa ii induplec pe ceilalti copii sa il ajutam pe copilul mai putin norocos sa castige si el un joc.

Dar cred ca exista o parte buna in orice, si probabil de aceea ma bucur asa de mult de viata mea de acum, cu liniste, fericire, relatii bune si libertate financiara, fiindca stiu cum ar putea fi altfel.

Sunt sigura ca nu stiu lucruri mult mai rele pe care le-au trait altii, asa cum stiu sigur ca sunt oameni care se pot bucura de orice pe lume si tot au zile ca astea. Mereu ma gandesc la Robin Williams, ce a putut fi in sufletul lui sa aleaga moartea intr-o lume in care avea totul.

Pana la urma am reusit sa ma ridic din pat, sa ma spal pe fata, pe dinti, fiecare actiune fiind asa de solicitanta, dar am continuat si m-am imbracat, am iesit la o plimbare cu bicicleta, am vizitat Muzeul Satului, am mancat niste chipsuri si o inghetata iar acum sunt ok, am vitalitatea sa functionez bine. La dus abia puteam sa pedalez iar la intoarcere am mers si cu viteza a 3-a (e drept, ne ameninta si ploaia :D).

Cautarile pentru anxietate si despresii sunt tot mai multe in ultima perioada si cred ca ajuta sa destigmatizam depresiile scriind sincer despre viata noastra, mai ales in aceasta perioada cand ne pot deprima zambetele si viata perfecta a altora pe retele ca Instagram.

Toti avem zile bune si zile proaste. Toti, toti, toti. Important e de pastrat speranta ca intr-un fel sau altul, cumva tot o sa fie bine.