KOKO

O idee simpla dar geniala: sa inveti un pui de gorila limbajul semnelor oamenilor, pentru a vedea daca poate invata sa comunice si mai ales ce va putea exprima.

Se intampla acum 45 de ani in America, cand Penny Patterson, o studenta ce isi pregatea lucrarea de doctorat, a inceput sa invete o mica gorila limbajul semnelor, asa cum ai invata un copil.


Intre timp gorila Koko a invatat peste 2000 de cuvinte si poate purta o conversatie, sa isi povesteasca amintirile, sa isi exprime opinii privind oameni, filme.. Ceva extraordinar! A ajuns o mica celebritate in America si a fost vizitata de foarte multe vedete.

Cand si-a manifestat dorinta de a avea un copil, ingrijitorii ei i-au adus masculi (pe care si i-a ales de fapt singura, uitandu-se la clipuri cu mai multi, un fel de video match dating). Nu s-a infiripat nimic romantic, au devenit doar prieteni. In schimb si gorilele masculi, Michael si Ndume au fost invatati limbajul semnelor, ceea ce a dovedit ca Koko nu e unica, toate gorilele au aceasta capacitate.

O pictura a unuia dintre gorilele masculi.
Din toate culorile a ales doar alb si negru si a denumit pictura "chase",
in imagine fiind cainele cu care se alearga in joaca. 

Mi se pare fantastic! E ca si cum as putea vorbi cu un catel, cu o pisica.. E comunicare intre specii, ceva SF! Limbajul gorilelor era gestural asa ca la ele s-a putut mai usor, pana sa vorbesc cu pisicile mamei cred ca mai dureaza ceva, dar acum sunt sigura ca in viitor vom putea comunica cu animalutele (si ca vom fi toti vegani si plini de regrete).

Apropo de pisici, Koko nu are copii, dar iubeste pisicile, si adopta pisicute, carora le ofera mangaieri si afectiune, si se pare ca si ele o plac pe ea.


Ar mai fi inca multe de povestit dar mai bine va pun un documentar din care puteti afla pe larg povestea, si mai puteti gasi inca si mai multe clipuri cu ea pe youtube:


Mi-am facut timp sa scriu acest articol fiindca doar ce mi-a sosit un plic acasa de la Koko. Mi-a amintit ca isi citeste singura felicitarile primite de ziua ei asa ca am sa ii scriu una, sa stie ca are o prietena in Romania. Desi, poate de-acum are chiar mai multi :)

Nu trebuie sa cari toata greutatea lumii


Am nimerit in seara aceasta la un film pe care nu cred ca l-as fi vazut altfel, despre Colonelul Alfred Redl, figura cunoscuta a spionajului dinaintea primului razboi mondial. Nu cred ca l-as fi vazut altfel fiindca filmul e in limba germana, povestea e semi adevarata, si sincera sa fiu, semi interesanta :)), dar mi-a placut mult ceva ce s-a zis in el.

Intr-un moment greu prin care trece personajul principal, acesta e vizitat de un prieten care ii spune:

My grandfather, Doctor Ignaz Sonnenschein, always said.. "Lord, you didn't make me Moses or an Emperor, so you can only hold me accountable for being Doctor Ignaz Sonnenschein all my life".

Am gasit foarte linistitoare cuvintele lui. O mantra buna pentru cand esti prea incarcat de responsabilitati. Un fel de nu trebuie sa cari toata greutatea lumii pe umerii tai. Fii responsabil pentru ceea ce poti fi responsabil, fa ce poti, e suficient.


Excursie de o zi la Snagov

Nu cu foarte mult mai departe de Therme sau de Edenland Park, se afla Snagov, un alt obiectiv turistic de interes local, cum e prezentat de o pancarta la intrarea si iesirea din localitate, de vazut mai ales daca va e dor de o plimbare prin natura.


Noi am mers la Complexul Astoria, o baza turistica unde se gasesc terenuri de sport (de tenis, de bachet..), un restaurant aproape de lac, o piscina mare care functioneaza insa doar vara, si un hotel care trebuie verificat telefonic daca mai functioneaza, in caz ca va interesa.


Dupa ce am luat masa, ne-am dus la ponton pentru a inchiria o barca. Planuiam sa ajungem asa la Manastirea Snagov, cea unde se spune ca ar fi inmormantat Vlad Tepes. Pana la urma am ales sa ne duca si sa ne aduca domnul care inchiriaza barci, cu salupa lui.



Manastirea Snagov se afla pe o insula si inainte putea sa se ajunga la ea doar pe apa, insa au construit intre timp si un pod, accesibil insa doar dinspre Silistea Snagovului.


In interiorul bisericii se afla asa zisul mormant al lui Vlad Tepes si una din cele mai vechi picturi murale. Pictura il reprezinta pe Neagoe Basarab, care a ctitorit biserica.

Niste cercetari arheologice din 1933 spun ca pe locul bisericii a existat un vechi sit dacic. Iar in istoria recenta insula a fost folosita ca centru de corectie, inchisoare. Mai multe informatii o sa gasiti pe panoul din biserica, sau va poate povesti ghidul.

In plimbarea pe insula o sa gasiti in spatele bisericii un spatiu verde mare, folosit in weekenduri de fotografi. Dar si gradinile si animalele maicutelor de la manastire.




La plecare domnul cu salupa ne-a dus printr-un tur al caselor de pe lacul Snagov. Asa am reusit sa vedem de aproape frumusetea aceasta de casa, care desi pare un palat din vremuri vechi e o constructie noua, inca nefinalizata. Am invatat de la el si diferenta dintre lotusi, cei ce se vad in imagine pe lac, si nuferi.


Drumul inapoi spre casa din Snagov in Bucuresti a durat fix o ora, mai putin decat stai in trafic uneori spre serviciu, iar excursia ne-a ajuns undeva la 200 de lei cu totul, 50 de lei masa, 50 transportul pe uscat si 100 pe apa :) In concluzie a fost frumos, merita vizitate locurile, macar o data.

Cum sa scapi de durerile de cap


Se poate sa functioneze doar pentru mine, dar de fiecare data cand am o durere puternica de cap, din aceea cand ai fi in stare sa-ti scoti ceva dinauntrul capului numai sa nu te mai doara atata, am o solutie care ma ajuta sa ma simt mult mai bine in doar cateva minute.

Cel mai bine ar fi daca te poti intinde undeva confortabil si sa faci intuneric in camera, in special sa nu iti mai expui ochii la lumina, de aceea daca ai niste ochelari de dormit, dar care sa nu te stranga deloc la tample, ar fi perfecti. Poti sa iti faci "intuneric" astfel si daca esti la serviciu.

Si apoi trebuie sa te relaxezi in special in zona capului cat mai mult. Sa simti cum iti relaxezi fizic ochii, sprancenele, fruntea, tamplele, gatul, umerii. Inchipuie-ti ca durerea e in nodulii de tensiune si pe masura ce ii relaxezi si durerea va disparea incetul cu incetul.

Scriu asta fiindca chiar aseara m-am trezit cu o durerere groaznica si dupa ce mi-am amintit si am urmat pasii in cateva secunde deja m-am simtit mult mai bine. Iar in 10 minute, in conditiile in care durerea de cap venise cu ameteli si cu greata cu tot, imi trecuse de tot.

Evita apoi cat mai mult sa stai in lumina puternica. Pentru mine a functionat de fiecare data in ultimii ani de cand am descoperit solutia aceasta si sper sa va ajute si pe voi.


Pe urmele cavalerilor teutoni - Bran, Prejmer, Brasov

Pe urmele cavalerilor teutoni - asa se chema inainte turul pe care l-am facut duminica trecuta cu Hello Holidays, o plimbare de fapt la munte, prin Brasov si imprejurimi.

Principala atractie pentru mine a fost castelul de la Bran, pe care nu stiu cum l-am ratat pana acum, fiindca la cetatea Rasnov, care e relativ aproape, am ajuns chiar de mai multe ori.

Cei de la agentie in intelepciunea lor au stiut ca dimineata e cel mai putin aglomerat asa ca am inceput vizitele cu cea de la Bran, si am reusit sa vedem intr-o ora intreg castelul.


Mi-a placut grozav, si oricat ne-a explicat si ghidul ca nu au legatura fantasticul si povestea lui Bram Stoker cu realitatea, tot in decorul si in atmosfera filmelor cu Dracula m-am simtit.

 


De la Bran am ajuns rapid la Prejmer - daca nu va suna cunoscut numele, nicio grija, nici mie nu imi suna - o localitate de langa Brasov unde se gaseste o alta cetate, de data aceasta taraneasca, si cu o biserica uriasa in centru.


Din pacate pozele nu surprind bine grandiozitatea constructiilor, dar la fata locului eram cu barbia numai pe sus sa cuprindem totul cu privirea. 



Imi dau cu parerea acum dar banuiesc ca toate acele sute de incaperi erau folosite ca adapost de locuitorii din zona atunci cand erau in pericol. Pe langa incaperile mici mai existau si mai multe camere mai mari cu tot felul de unelte, si sala aceasta de clasa, care imi aminteste de filmele dupa povestile lui Ion Creanga. 


Urmatoarea oprire a fost la Brasov unde am avut timp sa luam si pranzul si sa vizitam Biserica Neagra.


Ne-am plimbat apoi pe aleea centrala unde am vazut o multime de terase, case frumoase si aceasta modalitate interesanta de a reface fatada unui bloc fara a sterge insa amintirea revolutiei de la 1989.

Ultima oprire a fost la Busteni, la Castelul Nababului - Cantacuzino, azil pentru o perioada, unde mai fusesem in trecut asa ca am preferat sa ne odihnim pe iarba la aer curat de munte, pana s-a intors toata lumea la autocar si am pornit spre casa.



Cel mai frica mi-e in general de drum, dar nu am avut niciun fel de problema, soferul de la Hello Holidays a avut acceleratie si frana usoara :) Si daca erati curiosi, 80 de lei de persoana ne-a costat excursia + intrarile la obiectivele pe care le-am vizitat, o mica aventura de o zi care s-a super meritat.

Am sa va povestesc intr-o alta postare care sunt cele peste 10 site-uri si pagini de Facebook prin care ne luam noi vacante la super preturi, si pe care le urmaresc pentru a nu rata evenimente prin Bucuresti.

Daca as putea sterge si rescrie lucruri din viata mea

Oh, dar cate lucruri gresite nu am facut si cate cuvinte nepotrivite nu am spus!

Odata m-a apucat sinceritatea la o nunta si i-am spus miresei ca nu imi place muzica (de parca ar fi putut aduce o alta formatie, saraca). Nu ma placea prea mult nici inainte, venisem de fapt ca "partenera" pentru sora mea, cred ca apoi nici nu a vrut sa ma mai vada vreodata.

Dar oricate greseli as fi facut e greu sa aleg una pe care as vrea sa o sterg. Fiindca am invatat ceva din fiecare. Binenteles, mai bine sa inveti din ale altora, dar daca doar asa mi-am putut invata lectia..

Daca as putea sa rescriu totusi o poveste a vietii mele ar fi cea cu greutatea. As incepe cu a sterge liniile subliniate din revista Cosmopolitan unde gaseam cu mintea curioasa a unei fete de 12 ani tot felul de diete si de sfaturi despre ce inseamna sa fii sexy, ce ar trebui sa te preocupe daca vrei sa fii o super femeie.

Toate dietele incercate de la 12 la 24 de ani nu m-au condus decat la dereglarea metabolismului si la mult mai multe kilograme in plus, iar azi stiu ca esti sexy atunci cand ai in primul rand incredere in tine, si sa fii o super femeie incepe de la intelect, nu de la aspect.

Ar fi excelent un pix care sa te lase sa stergi si sa rescrii lucrurile asa cum ai fi vrut de fapt sa fie, nu? Nu exista inca unul care sa ne ajute sa rescriem trecutul, dar exista unul care ne lasa sa le inlocuim pe cele din viitor. Stiati?




Se numeste FriXion si nu mi-a luat decat 10 ani sa aflu de el. Sarbatoreste 10 ani si e comercializat in Romania de Dacris. Ca autor care isi gaseste de multe ori inspiratia scriind pe hartie un astfel de pix e excelent, si ca si studenta mi-ar fi fost iarasi foarte folositor.

Voua cum vi se pare?

Primul tur arhitectural prin Bucuresti

Am descoperit tururile Case de Epoca ale istoricului arhitectural Valentin Mandache intamplator in urma cu cateva luni, printr-o alerta Google legata de Cismigiu. Mi s-au parut foarte interesante de atunci, dar abia acum ca am scapat de leziunea de la picior m-am simtit in stare sa fac fata unui tur si m-am inscris imediat la cel din zona Berthelot din aceasta duminica.


Chiar daca mai vazusem cateva clipuri ale dansului pe Facebook, nu stiam exact la ce sa ma astept. Imi place istoria Bucurestilor, dar oare aveam sa gasesc interesant sa imi vorbeasca cineva doua ore despre arhitectura caselor?

Ne-am intalnit in fata Palatului Cretulescu si apoi am strabatut la pas, impreuna cu ceilalti participanti la tur, strazile Luigi Cazavillan, General Berthlot, Temisana, Transilvaniei, General Dona, Spiru Haret si Constantin Budisteanu, oprindu-ne din cand in cand pentru a afla detalii despre stilurile caselor, ale detaliilor de arhitectura sau constructie, ale feroneriei, sau chiar despre vietile arhitectilor.


Am aflat de exemplu de ce casele mai vechi, dinaintea introducerii electricitatii, au camerele foarte inalte - pentru a se evita incendiile, deoarece pe acea vreme oamenii umblau cu lumanari pentru a lumina noaptea prin casa, si din neatentie focul putea ajunge usor la acoperisurile din lespezi de lemn. Dupa Marele Foc din 1847 s-a introdus astfel aceasta norma de constructie ca mod de preventie.

Turul a fost ca un mic curs de arhitectura Romaneasca, si am gasit interesanta mai ales partea despre stilul neo-romanesc, pe care l-am vazut si admirat de multe ori dar nu ii stiam deloc simbolistica. Acum totul are mult mai mult sens, asezat intre Orient si Occident, in stilul neo-romanesc casele arata de multe ori ca o poarta de cetate masiva.


Turul mi-a depasit cu mult asteptarile, am aflat o multime de informatii noi interesante in cele doua ore si jumatate, la un pret foarte bun, de fapt o donatie de 60 de lei de persoana pentru a sprijini astfel de initiative.Totul e trecator asa ca daca v-ar interesa un astfel de tur nu amanati si mergeti cat mai curand!

Atomic Blonde si Luftballons

Cel mai de curand am vazut la cinema Atomic Blonde, filmul in care Charlize Theron e un fel de James Bond feminin, in Berlinul dinaintea caderii zidului.

Sunt atat de rare filmele cu femei in rol principal, daramite si puternice, si imi plac atat de mult.. Dar ma si enerveaza cand imi dau seama ca pierd jumatate din bucuria vietii de iubitor de cinema pe care o au barbatii, care au in aproape toate filmele un personaj principal cu care se pot identifica..

Rolul modelelor este extrem de important. Apropo de scaderea numarului de femei in IT, vedeti aici un grafic si o explicatie interesanta, legata de lipsa femeilor din IT din filme si cum a afectat asta viata reala.

Filmul mi-a placut foarte mult si datorita soundtrack-ului numai cu muzica din anii '80 - teoria mea e ca m-au uitau mult ai mei pe langa radio cand eram mica, si de asta imi plac toate melodiile din perioada aceea.

Am regasit in film melodia aceasta, 99 Luftballons. O stiam, e super cunoscuta, dar nu stiam despre ce e vorba in ea si mi s-a parut foarte interesant cand mi-a povestit Alex un rezumat gasit online.



Niste copii din Berlinul divizat, cumpara cu toti banii pe care ii au si elibereaza pe de-o parte a zidului mai multe baloane rosii. Oamenii si mai ales armata din tabara inamica se alarmeaza insa vazand obiectele pe cer, si poate chiar si dorind razboiul, trimit avioane care distrug orasul. Ramas printre ruine, cel care povesteste da drumul si ultimului balon.

Pun mai jos si traducerea cantecului pe care am gasit-o in engleza:

You and I in a little toy shop
Buy a bag of balloons
With the money we've got
Set them free at the break of dawn
'Til one by one, they were gone
Back at base, bugs in the software
Flash the message,
"Something's out there"
Floating in the summer sky
99 red balloons go by.

99 red balloons
Floating in the summer sky
Panic bells, it's red alert
There's something here
From somewhere else
The war machine springs to life
Opens up one eager eye
Focusing it on the sky
Where 99 red balloons go by.

99 Decision Street,
99 ministers meet
To worry, worry, super-scurry
Call the troops out in a hurry
This is what we've waited for
This is it boys, this is war
The president is on the line
As 99 red balloons go by.

99 Knights of the air
Ride super-high-tech jet fighters
Everyone's a Superhero
Everyone's a Captain Kirk
With orders to identify
To clarify and classify
Scramble in the summer sky
As 99 red balloons go by.

As 99 red balloons go by.

99 dreams I have had
In every one a red balloon
It's all over and I'm standin' pretty
In this dust that was a city

If I could find a souvenier
Just to prove the world was here...
And here is a red balloon
I think of you and let it go.

O excursie de vis pe litoralul bulgaresc

Nu stiam la ce sa ne asteptam de la Sunny Beach, si nu am mai fost niciodata la un hotel cu pachet all inclusive, dar vara asta am riscat, desi am mers ce-i drept pe mana fetei de la agentia de turism, si am avut noroc: litoralul bulgaresc s-a dovedit a fi o alegere foarte buna pentru noi.

Hotelul unde am fost cazati, Aronia Beach, e in centrul statiunii, dar nu chiar acolo unde e galagie mare noaptea, e foarte aproape de plaja, aflata la o plimbare de cateva minute pe un podet de lemn  numai bun sa nu trebuiasca sa mergi pe nisipul fierbinte, si la cateva statii de unul din cele mai vechi orase din Europa: Nessebar.



Si camera si baia in care am fost cazati la hotel erau uriase, balconul avea privelistea minunata pe care o vedeti, iar in camera ne-a asteptat o sampanie din partea hotelului. 

Pe langa cele 3 mese pe zi unde te serveai cu orice doreai din zeci de feluri de mancare, inclusiv vreo 10 tipuri de deserturi, puteai sa mananci pe tot parcursul zilei snacksuri dulci sau sarate, sa te servesti cu inghetata, sucuri, bere si chiar gratar, fie in hotel, fie pe marginea celor doua piscini exterioare.

Hotelul ne-a surprins intr-o zi cu specialitati bulgaresti si in alta cu unele asiatice. Din intamplare am descoperit ca aveam in hotel si sala de fitness si de jocuri. Asa multe surprize frumoase, ni s-au depasit total asteptarile.

Parti negative hotel: balconul era comun pentru toti cei de pe etaj, cu doar niste bare care faceau delimitarile, si usile de la balcon nu imi inspirau prea multa siguranta. Si doar in holul mare de la receptie se putea folosi internetul, in camere chiar si internetul platit nu mergea deloc bine. 



Desi initial am fi vrut sa inchiriem niste trotinete electrice, nu le-am putut lua fara pasaport, dar tot raul spre bine, am descoperit de nevoie ca ne putem deplasa foarte usor si convenabil cu autobuzul, care costa doar 1,30 Leva de persoana (deci undeva la 3 Lei). Am profitat si am mers spre Nessebar in doua zile, si spre aleea centrala Sunny Beach intr-o seara, ambele aflate la 4-5 statii distanta.

Numai ca noi habar nu aveam ce este Nessebar, credeam ca facem un fel de plimbare intr-o alta statiune, si cand colo ne-am trezit socati intr-o frumusete de oras autentic, o insula ca Venetia si cu privelisti ca in Cinque Terre, doar ca muuult mai apropiat si mai accesibil (2 sucuri la o terasa de vis costa 7 leva, adica 16 lei ).

 


Nu ne-a venit sa credem ca nu stiam ca exista locusorul asta, asa ca am inceput sa ne documentam ce altceva ar fi de vizitat in zona, si asa am aflat de Sozopol. Peste doua zile eram in autobuz spre Burgas (6 leva de persoana), al doilea cel mai mare oras al Bulgariei, de unde am luat apoi autobuzul spre Sozopol (4 leva de persoana).



Si Sozopol are o plaja frumoasa, si privelisti care te fac sa crezi ca ai gasit Raiul pe Pamant, e la fel de accesibil, dar noua tot Nessebar ne-a placut mai mult. Poate fiindca nu a mai fost elementul de surpriza, sau fiindca calatorisem mai bine de o ora sa-l vedem, dar Sozopol nu m-a prins asa tare. Terasa din poze a fost insa grozava, cu muzica lor anii 80' m-a nimerit foarte bine.

Cand nu vizitam curiosi imprejurimile, timpul ni-l petreceam pe plaja, in mare, la piscina, la masa, asa cum bine ii sade calatorului intr-o vacanta pe litoral. Cu internet limitat am redescoperit cartile si televizorul, niste obiceiuri placute de care cam uitasem. Am fost si in parcul de distractii al Sunny Beach intr-o seara, dar ori au devenit distractiile mai extreme, ori m-am fricosit eu. Tind sa cred ca a doua varianta e corecta, fiindca doar Alex a avut curaj sa faca parasailing.

In ultima seara a excursiei am vizitat iar Nessebar-ul, de aceasta data cu intentia sa-l vedem pe inserat si noaptea. Si asta a fost una din cele mai bune alegeri.




Ca un facut bateria la aparat ni s-a terminat chiar in drumul inapoi spre hotel, iar in ziua cand am plecat a inceput sa ploua. Am lasat in urma Bulgaria cu gandul sa mai reluam cel putin o data vacanta aceasta, prea a fost de vis!