Cele mai bune filme din 2017

Le vad si cand muncesc si cand vreau sa ma relaxez, dar nu prea mai apuc sa scriu despre ele. Asa ca se pare ca am sa continui ideea de anul trecut, si care va deveni cel mai probabil traditie, si am sa va prezint in acest articol special, ca un fel de decernare de premii, cele mai bune filme vazute in 2017.


Filmele de nota 10



Get Out


Cat de bun a putut sa fie acest thriller? WOW! Un tanar negru ii va cunoaste pentru prima oara pe parintii albi ai prietenei lui, dar nu are idee ce il asteapta. Nici eu nu aveam asteptari prea mari de la film, fiindca joaca in el una din fetele din serialul Girls, care nu mi s-a parut niciodata o actrita prea captivanta, dar de data asta pana si ei rolul i s-a potrivit perfect.


Split


Afisul prezinta deja in mare despre ce e vorba, deci nu are rost sa spun eu mai multe. Mergeti curiosi sa aflati povestea, veti ramane sigur lipiti cu ochii de ecran pentru jocul extrordinar al actorului. Un film captivant de la inceput pana la final.


It


Hmm... observ un pattern, mi-au cam placut filmele de groaza anul acesta. Desi It nu e doar un film horror, e si un film de aventuri si coming of age, deoarece e vorba si de povestea unor prieteni pre-adolescenti, ce trebuie sa invete cum sa fac fata unor probleme ale vietii. Un film chiar foarte foarte bun pentru genul lui.



Murder on the Orient Express


O, vai, Ela, ai dat 10 la un film adaptat dupa o carte de Agatha Christie, ce surpriza :) Da, dar promit ca am dat nota si tinand cont de cat de ingrijit a fost filmul, cat de interesanta a fost actiunea si cat de bine au jucat actorii. Iar cartea apropo e geniala, imi amintesc si acum cu cata organizare imi notasem detalii despre fiecare suspect in parte cand am citit-o prima oara, si cat de masca m-a lasat finalul.



Hidden figures


Nu stiu in ce gen sa cataloghez filmul fiindca am si ras, am si plans, am si tipat. Cel mai corect as zice ca e genul care te face sa realizezi cat de mult s-au schimbat vremurile, fiind vorba in el despre viata a trei doamne de culoare foarte inteligente, si viata lor la NASA, intr-o perioada cand negrilor inca nu li se permitea sa studieze in anumite locuri, sa aiba anumite joburi si altele... pe care va las sa le descoperiti.



In the Valley of Elah


Aici e foarte greu sa va povestesc orice despre film fara sa stric povestea, dar o sa fie pe gustul vostru daca va plac in general filmele cu detectivi, rasturnari de situatie. E un film mai vechi, din 2007, dar abia anul acesta am apucat sa il vad si merita sa intre pe o lista de filme foarte bune, clar.


Buna! Ce faci?


Un film romanesc, comedie romantica, filmat frumos, cu o poveste draguta si o distributie excelenta. Cei care ati folosit site-urile de intalniri, o sa va distrati urmarindu-l. Daca nu ma insel l-am vazut online pe Youtube, pe canalul CINEPUB, unde sunt urcate foarte multe filme romanesti bune, desi din pacate nu si urmatoarele, sau cel putin, nu inca.



Un pas in urma serafimilor


Tot un film romanesc, inspirat din viata reala a unor tineri studenti la seminarul de ortodoxie, adica viitori preotei. Pe langa ca e un film extrem de ingrijit, fiecare scena fiind ca un tablou, actiunea e buna, iar modul in care privesti personajele, si pe cele bune dar si pe cele rele, se schimba neasteptat de-a lungul filmului.



 6.9 pe scara Richter


Un alt film romanesc neasteptat de bun, despre o perioada nebuna din viata unui actor bucurestean ingrozit de cutremure, saturat de depresiile si crizele sotiei, si in viata caruia va aparea un personaj neasteptat. Realitatea se imbina cu visul si astfel asistam la o comedie minunata.


Mi-au mai placut si Liza zâna-vulpe (unguresc), Gangs of New York (nu mi-a venit sa cred ca e inspirat dintr-o poveste adevarata a New York-ului), The Edge of Seventeen, dar si comercialele Logan, Ghost in the shell, Mumia, Moana, Wonder Woman, Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales, War for the Planet of the Apes, Valerian and the City of a Thousand Planets.

Comediile le tratez mereu mai bland, si dau note mari daca au fost funny si relaxante, cum ar trebui sa fie, si nu neaparat opere de arta cu semnificatii profunde, iar cu acest lucru in minte zic ca merita vazute, Naked, Sausage Party, Tucker and Dale vs Evil si A Bad Moms Christmas.



Iar la seriale de mentionat ar fi Day 5 si Dark, bune daca va plac misterele, si The Orville, un fel de Star Track funny dar si foarte bine realizat, cu tot felul de lumi si situatii cu legaturi subtile la realitate.

Ce nu mi-a placut deloc si consider ca au fost bani dati degeaba si timp pierdut: Mother (incercati in schimb The Square, daca tot o sa va uitati la un film prost plin de semnificatii, macar sa aiba actiune ok), La La Land, Blade Runner 2049 (sorry fanilor), Beyond the Skyline (sorry Crixus), The Place Beyond the Pines (alt film cu Ryan Gosling hmm), Jackie, King Arthur: Legend of the Sword, Acasa la tata... si gata, cred ca am suparat destula lume.

Credeti ca am ratat ceva bun din 2017? Let me know down bellow.



Crima la cina - o piesa de teatru interactiva

Vineri am fost la un tip de spectacol pe care nu il mai incercasem, o piesa de teatru interactiva, in care actorii vorbesc cu publicul, se aseaza alaturi de ei, se alearga printre ei... Nu chiar visul unui introvertit, daca unul din actori se hotaraste sa discute anume cu tine mare parte din spectacol, dar o experienta amuzanta.

Piesa in sine era destinata sa fie pe placul meu, marea fana Agatha Christie, fiind o comedie politista, pe fundal de muzica si decor interbelice, in care cineva moare, iar publicul asista la descifrarea misterului: cine a facut-o?

Un alt lucru diferit fata de mersul obisnuit la teatru este locatia, scena fiind amplasata intr-un restaurant (Elisabeta), astfel incat in timpul piesei de teatru se poate servi si cina. Apropo de introvertiti, ii puteai recunoaste usor dupa cum incepeau sa fie foarte preocupati cu meniurile sau mancarea, cand misunau actorii pe langa ei.

Aproape de finalul piesei publicul e rugat sa voteze cine crede ca e criminalul. Flerul nostru de detectiv a fost... bunicel :). Sa-mi spuneti daca mergeti voi cum v-ati descurcat.




KOKO

O idee simpla dar geniala: sa inveti un pui de gorila limbajul semnelor oamenilor, pentru a vedea daca poate invata sa comunice si mai ales ce va putea exprima.

Se intampla acum 45 de ani in America, cand Penny Patterson, o studenta ce isi pregatea lucrarea de doctorat, a inceput sa invete o mica gorila limbajul semnelor, asa cum ai invata un copil.


Intre timp gorila Koko a invatat peste 2000 de cuvinte si poate purta o conversatie, sa isi povesteasca amintirile, sa isi exprime opinii privind oameni, filme.. Ceva extraordinar! A ajuns o mica celebritate in America si a fost vizitata de foarte multe vedete.

Cand si-a manifestat dorinta de a avea un copil, ingrijitorii ei i-au adus masculi (pe care si i-a ales de fapt singura, uitandu-se la clipuri cu mai multi, un fel de video match dating). Nu s-a infiripat nimic romantic, au devenit doar prieteni. In schimb si gorilele masculi, Michael si Ndume au fost invatati limbajul semnelor, ceea ce a dovedit ca Koko nu e unica, toate gorilele au aceasta capacitate.

O pictura a unuia dintre gorilele masculi.
Din toate culorile a ales doar alb si negru si a denumit pictura "chase",
in imagine fiind cainele cu care se alearga in joaca. 

Mi se pare fantastic! E ca si cum as putea vorbi cu un catel, cu o pisica.. E comunicare intre specii, ceva SF! Limbajul gorilelor era gestural asa ca la ele s-a putut mai usor, pana sa vorbesc cu pisicile mamei cred ca mai dureaza ceva, dar acum sunt sigura ca in viitor vom putea comunica cu animalutele (si ca vom fi toti vegani si plini de regrete).

Apropo de pisici, Koko nu are copii, dar iubeste pisicile, si adopta pisicute, carora le ofera mangaieri si afectiune, si se pare ca si ele o plac pe ea.


Ar mai fi inca multe de povestit dar mai bine va pun un documentar din care puteti afla pe larg povestea, si mai puteti gasi inca si mai multe clipuri cu ea pe youtube:


Mi-am facut timp sa scriu acest articol fiindca doar ce mi-a sosit un plic acasa de la Koko. Mi-a amintit ca isi citeste singura felicitarile primite de ziua ei asa ca am sa ii scriu una, sa stie ca are o prietena in Romania. Desi, poate de-acum are chiar mai multi :)

Nu trebuie sa cari toata greutatea lumii


Am nimerit in seara aceasta la un film pe care nu cred ca l-as fi vazut altfel, despre Colonelul Alfred Redl, figura cunoscuta a spionajului dinaintea primului razboi mondial. Nu cred ca l-as fi vazut altfel fiindca filmul e in limba germana, povestea e semi adevarata, si sincera sa fiu, semi interesanta :)), dar mi-a placut mult ceva ce s-a zis in el.

Intr-un moment greu prin care trece personajul principal, acesta e vizitat de un prieten care ii spune:

My grandfather, Doctor Ignaz Sonnenschein, always said.. "Lord, you didn't make me Moses or an Emperor, so you can only hold me accountable for being Doctor Ignaz Sonnenschein all my life".

Am gasit foarte linistitoare cuvintele lui. O mantra buna pentru cand esti prea incarcat de responsabilitati. Un fel de nu trebuie sa cari toata greutatea lumii pe umerii tai. Fii responsabil pentru ceea ce poti fi responsabil, fa ce poti, e suficient.


Excursie de o zi la Snagov

Nu cu foarte mult mai departe de Therme sau de Edenland Park, se afla Snagov, un alt obiectiv turistic de interes local, cum e prezentat de o pancarta la intrarea si iesirea din localitate, de vazut mai ales daca va e dor de o plimbare prin natura.


Noi am mers la Complexul Astoria, o baza turistica unde se gasesc terenuri de sport (de tenis, de bachet..), un restaurant aproape de lac, o piscina mare care functioneaza insa doar vara, si un hotel care trebuie verificat telefonic daca mai functioneaza, in caz ca va interesa.


Dupa ce am luat masa, ne-am dus la ponton pentru a inchiria o barca. Planuiam sa ajungem asa la Manastirea Snagov, cea unde se spune ca ar fi inmormantat Vlad Tepes. Pana la urma am ales sa ne duca si sa ne aduca domnul care inchiriaza barci, cu salupa lui.



Manastirea Snagov se afla pe o insula si inainte putea sa se ajunga la ea doar pe apa, insa au construit intre timp si un pod, accesibil insa doar dinspre Silistea Snagovului.


In interiorul bisericii se afla asa zisul mormant al lui Vlad Tepes si una din cele mai vechi picturi murale. Pictura il reprezinta pe Neagoe Basarab, care a ctitorit biserica.

Niste cercetari arheologice din 1933 spun ca pe locul bisericii a existat un vechi sit dacic. Iar in istoria recenta insula a fost folosita ca centru de corectie, inchisoare. Mai multe informatii o sa gasiti pe panoul din biserica, sau va poate povesti ghidul.

In plimbarea pe insula o sa gasiti in spatele bisericii un spatiu verde mare, folosit in weekenduri de fotografi. Dar si gradinile si animalele maicutelor de la manastire.




La plecare domnul cu salupa ne-a dus printr-un tur al caselor de pe lacul Snagov. Asa am reusit sa vedem de aproape frumusetea aceasta de casa, care desi pare un palat din vremuri vechi e o constructie noua, inca nefinalizata. Am invatat de la el si diferenta dintre lotusi, cei ce se vad in imagine pe lac, si nuferi.


Drumul inapoi spre casa din Snagov in Bucuresti a durat fix o ora, mai putin decat stai in trafic uneori spre serviciu, iar excursia ne-a ajuns undeva la 200 de lei cu totul, 50 de lei masa, 50 transportul pe uscat si 100 pe apa :) In concluzie a fost frumos, merita vizitate locurile, macar o data.

Cum sa scapi de durerile de cap


Se poate sa functioneze doar pentru mine, dar de fiecare data cand am o durere puternica de cap, din aceea cand ai fi in stare sa-ti scoti ceva dinauntrul capului numai sa nu te mai doara atata, am o solutie care ma ajuta sa ma simt mult mai bine in doar cateva minute.

Cel mai bine ar fi daca te poti intinde undeva confortabil si sa faci intuneric in camera, in special sa nu iti mai expui ochii la lumina, de aceea daca ai niste ochelari de dormit, dar care sa nu te stranga deloc la tample, ar fi perfecti. Poti sa iti faci "intuneric" astfel si daca esti la serviciu.

Si apoi trebuie sa te relaxezi in special in zona capului cat mai mult. Sa simti cum iti relaxezi fizic ochii, sprancenele, fruntea, tamplele, gatul, umerii. Inchipuie-ti ca durerea e in nodulii de tensiune si pe masura ce ii relaxezi si durerea va disparea incetul cu incetul.

Scriu asta fiindca chiar aseara m-am trezit cu o durerere groaznica si dupa ce mi-am amintit si am urmat pasii in cateva secunde deja m-am simtit mult mai bine. Iar in 10 minute, in conditiile in care durerea de cap venise cu ameteli si cu greata cu tot, imi trecuse de tot.

Evita apoi cat mai mult sa stai in lumina puternica. Pentru mine a functionat de fiecare data in ultimii ani de cand am descoperit solutia aceasta si sper sa va ajute si pe voi.


Pe urmele cavalerilor teutoni - Bran, Prejmer, Brasov

Pe urmele cavalerilor teutoni - asa se chema inainte turul pe care l-am facut duminica trecuta cu Hello Holidays, o plimbare de fapt la munte, prin Brasov si imprejurimi.

Principala atractie pentru mine a fost castelul de la Bran, pe care nu stiu cum l-am ratat pana acum, fiindca la cetatea Rasnov, care e relativ aproape, am ajuns chiar de mai multe ori.

Cei de la agentie in intelepciunea lor au stiut ca dimineata e cel mai putin aglomerat asa ca am inceput vizitele cu cea de la Bran, si am reusit sa vedem intr-o ora intreg castelul.


Mi-a placut grozav, si oricat ne-a explicat si ghidul ca nu au legatura fantasticul si povestea lui Bram Stoker cu realitatea, tot in decorul si in atmosfera filmelor cu Dracula m-am simtit.

 


De la Bran am ajuns rapid la Prejmer - daca nu va suna cunoscut numele, nicio grija, nici mie nu imi suna - o localitate de langa Brasov unde se gaseste o alta cetate, de data aceasta taraneasca, si cu o biserica uriasa in centru.


Din pacate pozele nu surprind bine grandiozitatea constructiilor, dar la fata locului eram cu barbia numai pe sus sa cuprindem totul cu privirea. 



Imi dau cu parerea acum dar banuiesc ca toate acele sute de incaperi erau folosite ca adapost de locuitorii din zona atunci cand erau in pericol. Pe langa incaperile mici mai existau si mai multe camere mai mari cu tot felul de unelte, si sala aceasta de clasa, care imi aminteste de filmele dupa povestile lui Ion Creanga. 


Urmatoarea oprire a fost la Brasov unde am avut timp sa luam si pranzul si sa vizitam Biserica Neagra.


Ne-am plimbat apoi pe aleea centrala unde am vazut o multime de terase, case frumoase si aceasta modalitate interesanta de a reface fatada unui bloc fara a sterge insa amintirea revolutiei de la 1989.

Ultima oprire a fost la Busteni, la Castelul Nababului - Cantacuzino, azil pentru o perioada, unde mai fusesem in trecut asa ca am preferat sa ne odihnim pe iarba la aer curat de munte, pana s-a intors toata lumea la autocar si am pornit spre casa.



Cel mai frica mi-e in general de drum, dar nu am avut niciun fel de problema, soferul de la Hello Holidays a avut acceleratie si frana usoara :) Si daca erati curiosi, 80 de lei de persoana ne-a costat excursia + intrarile la obiectivele pe care le-am vizitat, o mica aventura de o zi care s-a super meritat.

Am sa va povestesc intr-o alta postare care sunt cele peste 10 site-uri si pagini de Facebook prin care ne luam noi vacante la super preturi, si pe care le urmaresc pentru a nu rata evenimente prin Bucuresti.

Daca as putea sterge si rescrie lucruri din viata mea

Oh, dar cate lucruri gresite nu am facut si cate cuvinte nepotrivite nu am spus!

Odata m-a apucat sinceritatea la o nunta si i-am spus miresei ca nu imi place muzica (de parca ar fi putut aduce o alta formatie, saraca). Nu ma placea prea mult nici inainte, venisem de fapt ca "partenera" pentru sora mea, cred ca apoi nici nu a vrut sa ma mai vada vreodata.

Dar oricate greseli as fi facut e greu sa aleg una pe care as vrea sa o sterg. Fiindca am invatat ceva din fiecare. Binenteles, mai bine sa inveti din ale altora, dar daca doar asa mi-am putut invata lectia..

Daca as putea sa rescriu totusi o poveste a vietii mele ar fi cea cu greutatea. As incepe cu a sterge liniile subliniate din revista Cosmopolitan unde gaseam cu mintea curioasa a unei fete de 12 ani tot felul de diete si de sfaturi despre ce inseamna sa fii sexy, ce ar trebui sa te preocupe daca vrei sa fii o super femeie.

Toate dietele incercate de la 12 la 24 de ani nu m-au condus decat la dereglarea metabolismului si la mult mai multe kilograme in plus, iar azi stiu ca esti sexy atunci cand ai in primul rand incredere in tine, si sa fii o super femeie incepe de la intelect, nu de la aspect.

Ar fi excelent un pix care sa te lase sa stergi si sa rescrii lucrurile asa cum ai fi vrut de fapt sa fie, nu? Nu exista inca unul care sa ne ajute sa rescriem trecutul, dar exista unul care ne lasa sa le inlocuim pe cele din viitor. Stiati?




Se numeste FriXion si nu mi-a luat decat 10 ani sa aflu de el. Sarbatoreste 10 ani si e comercializat in Romania de Dacris. Ca autor care isi gaseste de multe ori inspiratia scriind pe hartie un astfel de pix e excelent, si ca si studenta mi-ar fi fost iarasi foarte folositor.

Voua cum vi se pare?

Primul tur arhitectural prin Bucuresti

Am descoperit tururile Case de Epoca ale istoricului arhitectural Valentin Mandache intamplator in urma cu cateva luni, printr-o alerta Google legata de Cismigiu. Mi s-au parut foarte interesante de atunci, dar abia acum ca am scapat de leziunea de la picior m-am simtit in stare sa fac fata unui tur si m-am inscris imediat la cel din zona Berthelot din aceasta duminica.


Chiar daca mai vazusem cateva clipuri ale dansului pe Facebook, nu stiam exact la ce sa ma astept. Imi place istoria Bucurestilor, dar oare aveam sa gasesc interesant sa imi vorbeasca cineva doua ore despre arhitectura caselor?

Ne-am intalnit in fata Palatului Cretulescu si apoi am strabatut la pas, impreuna cu ceilalti participanti la tur, strazile Luigi Cazavillan, General Berthlot, Temisana, Transilvaniei, General Dona, Spiru Haret si Constantin Budisteanu, oprindu-ne din cand in cand pentru a afla detalii despre stilurile caselor, ale detaliilor de arhitectura sau constructie, ale feroneriei, sau chiar despre vietile arhitectilor.


Am aflat de exemplu de ce casele mai vechi, dinaintea introducerii electricitatii, au camerele foarte inalte - pentru a se evita incendiile, deoarece pe acea vreme oamenii umblau cu lumanari pentru a lumina noaptea prin casa, si din neatentie focul putea ajunge usor la acoperisurile din lespezi de lemn. Dupa Marele Foc din 1847 s-a introdus astfel aceasta norma de constructie ca mod de preventie.

Turul a fost ca un mic curs de arhitectura Romaneasca, si am gasit interesanta mai ales partea despre stilul neo-romanesc, pe care l-am vazut si admirat de multe ori dar nu ii stiam deloc simbolistica. Acum totul are mult mai mult sens, asezat intre Orient si Occident, in stilul neo-romanesc casele arata de multe ori ca o poarta de cetate masiva.


Turul mi-a depasit cu mult asteptarile, am aflat o multime de informatii noi interesante in cele doua ore si jumatate, la un pret foarte bun, de fapt o donatie de 60 de lei de persoana pentru a sprijini astfel de initiative.Totul e trecator asa ca daca v-ar interesa un astfel de tur nu amanati si mergeti cat mai curand!