Daca ar fi dupa mine lumea s-ar imparti altfel si ar avea loc migratii uriase, pentru ca in loc de tari impartite geografic as crea tari impartite dupa tipul oamenilor:
Oamenii buni si oamenii rai ar trai in tari separate, grupati pe orase in functie de pasiunile lor, dar totodata liberi sa migreze in functie de interese temporare.
Dintre toate orasele unul ar apartine cititorilor si ar fi plin de cafenele, hamace agatate de copaci, carti si paturi moi in toate locurile, dar si hartii si creioane pentru cei care vor sa-si noteze citate si ganduri.
Si in orasul acesta nimeni nu ar trebui sa munceasca .Cititorii ar trebui doar sa citeasca si din cand in cand sa le spuna si altora ce au citit mai frumos.
Ma gandesc la lumea asta cand vad pe blogul Cartea din geanta poza unui bodyguard citind,
si m-am gandit la ea atunci cand am vazut in metrou un muncitor (zugrav dupa uniforma) care citea o carte de Jane Austen.
Ceva in mine striga ca e nedrept ca un suflet frumos, caruia ii place sa citeasca, nu are un loc de munca mai bun.
Nu ii cunosc mai bine de atat dar mi-e suficient sa ii vad ca citesc in frig sau la 6 dimineata ca sa stiu ca lumea asta e nedreapta, cu ei mai ales si sa ma gandesc, sa ma gandesc, sa ma gandesc ce as putea face ca sa nu mai fie..
Oamenii buni si oamenii rai ar trai in tari separate, grupati pe orase in functie de pasiunile lor, dar totodata liberi sa migreze in functie de interese temporare.
Dintre toate orasele unul ar apartine cititorilor si ar fi plin de cafenele, hamace agatate de copaci, carti si paturi moi in toate locurile, dar si hartii si creioane pentru cei care vor sa-si noteze citate si ganduri.
Si in orasul acesta nimeni nu ar trebui sa munceasca .Cititorii ar trebui doar sa citeasca si din cand in cand sa le spuna si altora ce au citit mai frumos.
Ma gandesc la lumea asta cand vad pe blogul Cartea din geanta poza unui bodyguard citind,
Ceva in mine striga ca e nedrept ca un suflet frumos, caruia ii place sa citeasca, nu are un loc de munca mai bun.
Nu ii cunosc mai bine de atat dar mi-e suficient sa ii vad ca citesc in frig sau la 6 dimineata ca sa stiu ca lumea asta e nedreapta, cu ei mai ales si sa ma gandesc, sa ma gandesc, sa ma gandesc ce as putea face ca sa nu mai fie..
6 Comentarii
Mi s-a părut un pic trist ce ai zis, că lumea e nedreaptă fiindcă oamenii cărora le place să citească nu au un loc de muncă mai bun. De ce să fii zugrav sau bodyguard nu e un loc de muncă bun? Munca, săraca, e doar o mică parte din viața oamenilor, nu cred că trebuie să o punem în centru.
Eu sunt supraveghetoare la un bazin de înot. Bărbatul meu e muncitor într-un depozit. După criteriile curente, avem locuri de muncă proaste. După mine, am un loc de muncă minunat, nu sunt închisă într-o corporație, am grijă de oameni să nu moară și vreme să citesc și să fac ce mi-e drag. Munca nu-mi intră în creier. Biblioteca ne e plină și nu trebuie să facem ore suplimentare sau să suim o scară iluzorie a evoluției sociale.
În plus, un zugrav sau bodyguard câștigă mai bine decât un profesor, spre exemplu. Bodyguarditul nu l-am încercat, dar zugrăvitul e chiar plăcut.
Asta este o problemă ceva mai adâncă de atât.
În primul rând, eu știu că există azi (defapt încă din anii 1800) tehnologia care ar permite tuturor oamenilor să nu mai lucreze decât dacă le face plăcere!
Să presupunem că această tehnologie este pusă mâine pe piață și în câteva luni se poate asigura un minim de confort pentru absolut orice om de pe planetă. Asta înseamnă mâncare sănatoasă și proaspătă și o locuință confortabilă pentru toată lumea indiferent dacă lucrează sau nu. Pentru toata lumea! (adică și pentru Africa, și pentru țarile din Orientul Mijlociu, și pentru grupurile sociale care poate tu consideri că "nu merită și ca sunt niște puturoși/hoți etc.)
Și atunci mulți zic: "Eeee... și or să stea toți să doarmă și să se îndoape!"
Această remarcă îmi spune imediat ceva despre persoana respectivă:
1) Este depresivă (chiar dacă nu-și dă seama) și nu îi place locul de muncă. Merge la serviciu pentru bani și nu din pasiune. Dacă ar avea de ales ar sta acasă.
2) Mănâncă nesănatos, după un program neregulat și se teme că poate pierde accesul la mâncare, dacă de exemplu nu mai are bani.
(Desigur că acum generalizez, pentru contrast.)
Nu critic și nici nu judec această persoană, pur și simplu observ ce se află în spatele ideiilor lor, ce îi motivează. Și ei ar avea dreptate, cu o singură diferență: Doar oamenii care, ca și ei își urăsc locul de mumcă, și-ar petrece toata ziua dormind sau mâncând. Dar există și alte tipuri de oameni...
Să presupunem însă, prin absurd, că nu există oameni pasionați de viață, că toți merg la muncă din obligație și că imediat ce munca nu mai este necesară, ci doar voluntară, ei ar sta în pat și ar mânca.
Eu cred că ar face asta pe o perioadă de la câteva săptămâni, până la câteva luni. În acest timp mintea lor se va obișnui cu ideea ca e OK să nu muncești și să te relaxezi, că e OK să te gândești și la tine, că e OK să nu fi stresat și mort de grijă în fiecare minut.
(to be continued....)
Și atunci se poate întâmpla unul din două lucruri:
1) Devi extrem de depresiv, te simți inutil și nu îți găsești locul în această lume nouă. Fără griji și fără stres viața nu mai are sens. Și atunci vei găsi modalități (conștient sau inconștient) să îți sabotezi sănatatea și ca, într-un final, să mori. Aceasta este o posibilitate, însă sper că foarte puțini ar alege-o, mai ales dacă în jurul lor sunt oameni din categoria 2.
2) Imediat ce presiunea muncii, a banului, a successului este ridicată de umerii tăi, te umple o bucurie imensă pentru că, în sfârșit, după atâta timp, poți să renunți la teamă și să faci ceea ce ți-ai dorit să faci mereu, dar nu era "profitabil"! Poate o să devi artist, poate o să calătorești mai mult cu grupul tău de prieteni, poate ești curios să cercetezi un fenomen, poate ai un spirit inventiv și construiești noi tehnologii. Și mai este încă un fenomen care va avea loc. Din cauza banilor, mulți oameni lucrează în industria IT. Nu le place, nu-și doresc asta, dar este bine plătit! Și atunci o să vezi, când banul nu mai contează, cum profesii bănoase (și considerate în mod eronat "superioare") se vor converti în alte profesii, considerate azi "inferioare". Poate un ITist și-a dorit mereu să lucreze cu mâinile și să fie mecanic. Lucrul tactil și construcția unui obiect real poate fi o sursa mare de satisftacție pentru el, dar pentru că nu e bine plătit, stă în IT.
Cu alte cuvinte, într-o lume în care banul nu mai contează, oamenii se vor orienta natural către lucruri care le aduc satisfacție sufletească și nu financiară. O să vezi mecanici pasionați care construiesc te miri ce mecanisme, zugravi care sunt în extaz pentru că "pictează" o încăpere așa cum le place lor și cum și-au imaginat, fermieri care iubesc plantele sau natura și tot așa. Și acum, un zugrav de exemplu, nu trebuie să mai muncească până nu-și mai simte mâinile! Din contră, va lucra mai puțin dar cu o calitate a lucrului net superioară. Și nu va mai fi prins doar în munca, muncă, muncă și într-un complex de inferioritate. Poate să fie și un savant, să citească foarte mult, să socializeze foarte bine etc. Nu mai este nevoie de această separare a meseriilor și etichetare de "grupuri de muncă mai bune decât altele". Vei spune "Eu zugravesc!" cu flacară în ochi și abia aștepți să arați altora ce treabă buna ști să faci!
Probabil că vor fi în continuare și persoana care pur și simplu nu au chef de nimic, și asta este OK, pot să doarmă non-stop. Însă restul oamenilor ar înflori într-un mod în care este aproape imposibil de imaginat astăzi. Atunci când pasiunea și dragostea de viața devine forța directoare din spatele acțiunilor tale (și nu frica de concediere sau lipsa banilor) oamenii strălucesc cu adevărat în potențialul lor creativ. Și asta este lumea în care vreau eu să trăiesc. :)
Nici nu as stii de unde sa incep sa iti spun de ce bodyguarduitul nu e un loc de munca bun: e riscant, se face in conditii neplacute, e prost platit, colegii nu sunt dintre cei mai educati oameni
Zugravii au fost printre cei mai loviti de criza si in plus fiind o meserie care se invata usor e si competitia foarte mare in domeniu. Munca e fizica, grea, ai de-a face cu tot felul de angajatori si e si prost platita - daca nu cumva ai contracte cu statul sau mai stiu eu ce relatii
Munca este o mare parte din viata oamenilor. Ca nu ma crezi pe mine pot intelege, nu ma cunosti, dar citeste ce a spus Steve Jobs. Nu il crezi nici pe el, intreba-te pe tine:
Nu ar fi frumos sa castigi din ce faci cu drag? Nu ar fi frumos sa fii bine platita pentru asta?
Sau macar sa muncesti doar o ora pe zi si sa fie suficient ca sa poti trai cum vrei.
Intr-un final insa, postul meu nu e despre locuri de munca sau scari de evolutie sociala ci despre dorinta mea ca oamenii sa nu mai munceasca, sa poata trai sau supravietui daca vrei, facand ceea ce le place. Si pentru ca asta nu se intampla, lumea mi se pare nedreapta si imi doresc sa o schimb.
PS: Cand eram mica vroiam sa ma fac bibliotecara. Dar am intalnit un om care in viata a ajuns sa ceva apropiat de bibliotecar si cat a avut meseria asta traia de pe o zi pe alta. Pana cand a vazut o oportunitate si a inceput o afacere.
Pentru mine a fost deschizator de minti acel om. Am schimbat facultatea si m-am indreptat spre economie, marketing si afaceri si nu am regretat nici o clipa.
Acum lucrez 1 ora pe zi, predau ocazional in weekenduri si castig cat altii cu salariu bun intr-o luna. Imi place ce fac, sunt bine platita pentru asta, munca nici nu are loc sa imi intre in creier.
Indreptati-va spre joburi online. Invatati programare. Anul asta si se prevede si ca in urmatorii 5 ani acestea o sa fie cele mai bune joburi. Cele care dureaza cel mai putin, au risc mic, un confort mare, si sunt platite foarte bine.
Chiar imi vine in minte cineva, care lucreaza grafician in agentii de publicitate desi i-ar fi placut sa fie sofer de buldozere. Si era foarte serios cand mi-a zis.
Lumea aceea, cu oameni care stralucesc cu adevarat in potențialul lor creativ mi-ar placea grozav si mie. Dar cum sa facem asta sase intample?
Pana acum joburile in IT facute online, freelancing-ul, mi se pare cea mai buna soltie fiindca muncesti relativ putin, castigi bine si iti ramane mult timp pentru ce te pasioneaza.
Daca as putea sa-mi las mai mult amprenta in crearea unei astfel de lumi as muri linistita.