In V-VIII am avut o profesoara grozava de matematica: Doamna Dumitrescu. Tin minte ca la o lucrare fulger ne-a pus sa-i spunem care e rezultatul lui 2 la puterea a 10. Dupa lucrare ne-a spus ca existau doua modalitati prin care ii puteam raspunde: fie invatasem asa cum ne spusese cate e 2 la a zecea si stiam direct raspunsul, fie puneam mana si calculam pana la 2 la a 9-a ori 2. O intamplare oarecare dar care pe mine m-a convins sa caut intotdeauna raspunsul la probleme folosindu-mi imaginatia.
Tot in scoala am observat diferenta dintre cei care ies pe primele locuri. Cei care dupa sistemul de notare pareau sa se situeze pe acelasi loc (2-3) se impart in :
elevii care trag tare, vin la toate orele, isi fac lectiile constiincios, rezolva problemele dupa algoritmul dat - nu stralucesc cu nimic, de multe ori chiar sunt sau devin niste persoane fade.
si cei care cumva desi nu depun efort consistent, sunt foarte descurcareti, au boomuri si prezentari interesante, care ii ridica pe ultimii 50m. Niste lenesi, nu neaparat norocosi, mai degraba genul pe care nu ii poti forta sa faca ce nu vor, dar si cand vor sa faca, pai fac!
Peste ei, pe langa favoritii sau copii profesorilor mai sunt si cei care chiar isi meritau notele de eminenta: cei care isi insuseau datoriile de elevi si peste asta nascoceau idei la care nu te-ai fi asteptat. Asa am tras eu concluzia ca diferenta o da in mare parte si volumul de munca, nivelul de implicare, timpul pe care esti dispus sa-l dedici.
De cand m-am angajat unde sunt acum ma simt ca in scoala generala. Pentru ca vreau sa invat cat mai mult, imi fac lectiile zilnic, nu chiulesc, dam lucrari fulger, primim premii, avem chiar si lectii deschise. Si-aici problemele se pot rezolva tot in doua feluri: fie urmand sistemul si muncind ca un nebun, fie gasind solutii ingenioase si muncind cu spor. Mai nou mi-am dat seama ca incercand sa aprofundez cat mai mult domeniul incepusem sa trag tare in directia gresita, si-acum incerc sa revin la the big picture.
Mai de apreciat decat sa aplici regula dupa regula este sa transformi cunostintele acumulate, sa gasesti ideile cu adevarat valoroase si sa muncesti pentru a le realiza.
Tot in scoala am observat diferenta dintre cei care ies pe primele locuri. Cei care dupa sistemul de notare pareau sa se situeze pe acelasi loc (2-3) se impart in :
elevii care trag tare, vin la toate orele, isi fac lectiile constiincios, rezolva problemele dupa algoritmul dat - nu stralucesc cu nimic, de multe ori chiar sunt sau devin niste persoane fade.
si cei care cumva desi nu depun efort consistent, sunt foarte descurcareti, au boomuri si prezentari interesante, care ii ridica pe ultimii 50m. Niste lenesi, nu neaparat norocosi, mai degraba genul pe care nu ii poti forta sa faca ce nu vor, dar si cand vor sa faca, pai fac!
Peste ei, pe langa favoritii sau copii profesorilor mai sunt si cei care chiar isi meritau notele de eminenta: cei care isi insuseau datoriile de elevi si peste asta nascoceau idei la care nu te-ai fi asteptat. Asa am tras eu concluzia ca diferenta o da in mare parte si volumul de munca, nivelul de implicare, timpul pe care esti dispus sa-l dedici.
De cand m-am angajat unde sunt acum ma simt ca in scoala generala. Pentru ca vreau sa invat cat mai mult, imi fac lectiile zilnic, nu chiulesc, dam lucrari fulger, primim premii, avem chiar si lectii deschise. Si-aici problemele se pot rezolva tot in doua feluri: fie urmand sistemul si muncind ca un nebun, fie gasind solutii ingenioase si muncind cu spor. Mai nou mi-am dat seama ca incercand sa aprofundez cat mai mult domeniul incepusem sa trag tare in directia gresita, si-acum incerc sa revin la the big picture.
Mai de apreciat decat sa aplici regula dupa regula este sa transformi cunostintele acumulate, sa gasesti ideile cu adevarat valoroase si sa muncesti pentru a le realiza.
2 Comentarii