Cand vad noroiul din imagini ma bucur ca traiesc intr-o perioada cu sosele asfaltate. Odata asa aratau orasele.
Dambovita acum foarte mult timp. In stanga se vede Hanul lui Manuc, prezent si acum in Piata Unirii.
Incep lucrarile la acoperirea Dambovitei in zona Unirii
Hala Unirii in 1927 si, langa ea, Dambovita neacoperita inca
Incep lucrarile si la plafonul ce acoperea Dambovita langa Hala Unirii, unde vor fi construite alte hale, pe locul lor aflandu-se azi Parcul Unirii.
Piata Unirii, anii 50 daca am retinut bine
La doar 28 de ani distanta, atat de multe schimbari
E straniu sa vezi cum acelasi loc "a trait" atat de multe evenimente. De exemplu Hotelul Athenee Palace
in aceasta imagine intr-o perioada de festivitate (1918 daca nu ma insel)
iar aici dupa ce a fost incendiat in urma bombardamentelor americanilor.
Statuia lui Mihai Viteazu de la Universitate, la care stam cu spatele cand asteptam in statie, aici parte din istorie
Muzeul Simu, ce a existat vis-a-vis de Cinema Patria si Carturesti-ul de la Romana, pana la demolare. Semana mult cu Biserica Greaca ce poate fi vazuta si azi in Bucuresti
Aici fostul Teatru National in 1939, langa Palatul Telefoanelor, cel daramat la bombardamente. Novotel se numeste cladirea construita acum acolo, cu un design inspirat de cel al teatrului
Strandul Lido, din spatele hotelului Lido de pe Magheru, in 1960
Schita Teatrului National de la Universitate si Hotelul Intercontinental
Pe blogurile mentionate la sfarsitul primului paragraf se gasesc foarte multe imagini interesante cu Teatrul National, care se pare ca este acum reconstruit pentru a semana cat mai mult cu cel din schita initiala, dar si cu alte cladiri si locuri din Bucuresti si din restul tarii. Pot fi gasite si imagini cu oameni ce prezinta obiceiurile, modul de viata din acele vremuri. Dintre ele insa am salvat doar aceasta poza:
Un batran din Arbore, Suceava, locul de unde se trage tatal meu, tatal lui, bunicul lui si tot asa..
Azi pe Metropotam am gasit imaginea aceasta intr-o postare cu articole din ziare de acum 50 de ani. Printre ele si o reclama la niste cursuri :)
Iar in final un gand distribuit de Irina Raica pe pagina ei de Facebook, ce imi pare ca se potriveste bine acestui articol
3 Comentarii
Vorba ta, apreciem asfaltul acum, cand ma gandesc ca poate pe acolo ar fi trebuit sa trec ca sa ajung acasa :)
Tare interesante mi s-au parut imaginile, si deloc nu m-a apucat dorinta de a fi trait in acele vremuri - cum se mai intampla cand vad un film cu atmosfera victoriana.
Ce bine ca putem vedea totul de la cativa zeci de ani de civilizatie distanta si din confortul casei noastre, prin Wi-Fi.