Am urmarit de curand un documentar pe TED care spunea ca 26 de milioane de oameni sunt AZI sclavi in lume. Lucreaza 16 ore pe zi in conditii toxice care ii vor omori de tineri, fara a fi platiti - muncesc pentru a plati datoriile parintilor sau ale bunicilor, si cea mai mare dorinta a lor e nu sa nu mai munceasca, ci sa moara muncind pentru ei.

Tot de curand am suferit un soc dupa un eveniment pe care nu am sa-l povestesc pentru a nu va intrista, dar care m-a facut din nou sa ma intreb: cat de ok e sa spui ca viata e frumoasa? Mai ales cand vezi prin ce trec altii si iti vine sa urli cat de urata e de fapt.

Numai ca ce rezolvi plangand? Ce rezolvi intristat mereu de cat de grea si nedreapta e viata? Nimic. Lucrul onorabil pe care il putem face e sa ne lasam marcati de durerea celorlalti si sa luptam ca prin ce au trecut ei sa nu mai treaca si altii. Sa facem ce putem. Si din cand in cand sa ne incurajam spunandu-ne ca viata e frumoasa, fiindca doar gandind asa avem puterea sa o facem frumoasa.