Cred ca inteleg de ce oamenii devin in timp mai .. acri. Este o chestiune contagioasa.

Viata e ca o mare gradinita unde trebuie sa te feresti de colegii cu scarlatina.

Scarlatina urii. A neincrederii in ei. A lacomiei. A superioritatii. 

Sunt oameni care in loc sa construiasca ceva, arunca pietre in munca altora. Asta e opera lor.

Oameni a caror parere mereu difera si "binenteles" e mai buna.

Oameni care te injunghie pe la spate sau la care le scapa rautati despre tine in gluma.

Oameni care te santajeaza emotional. Care isi inchipuie drepturi asupra vietii tale.

Cu cat ii lasi mai aproape de tine cu atat te umpli de bube,

Ti se ingreuneaza vederea, esti secat de energie, inaintezi tot mai greu

Si intr-un final ajungi unul dintre ei si incepi sa dai bubele si altora.

Asa functioneaza molima asta numita acreala.


Cum poti sa te protejezi:



1. Carantina: Indeparteaza-i din viata ta - poate sa fie familie, poate sa fie cunostinta veche, poate sa fie colectivul de la serviciu. Duca-se!

2. Tratament: Concentreaza-te pe oamenii din viata ta care te sustin, te apreciaza, te ajuta, vor sa isi petreaca timpul cu tine.

3. Abstinenta: Abtine-te din a critica oamenii, inclusiv pe tine

4. Ocupatie: Tine-te ocupat: Gaseste-ti menirea. Lauda frumosul. Bucura-te de lucrurile care iti fac placere. Fa-ti singur norocul. Fa bine.


Cred in continuare ca oamenii sunt buni. Majoritatea oamenilor.

Si cred ca putem fenta acreala asta. 'Cause fuck them, that's why!