A inceput noiembrie si odata cu el a inceput si Nanowrimo 2010, proiectul care te provoaca sa scrii o nuvela de 50.000 de cuvinte intr-o singura luna.

Eu n-am inceput sa scriu ci sa citesc. Am inceput cu Extraordinara poveste a lui Peter Schemihl sau Omul care si-a vandut umbra, un basm moralist, scris original in nemteste in 1814 de Adalbert von Chamisso,

carticica pe care o recomand calduros baietilor de-o varsta frageda la care inca prind povestile cu "banii nu sunt cel mai important lucru in viata" (o imprumut oricui interesat). Daca a mai citit-o cineva, oare la ce face referire simbolistica umbrei?

Am continuat cu "Mananca Roaga-te Iubeste", dar asta numai dupa ce m-a convins jumatate de film cu Julia Roberts sa ii dau o sansa. Dupa ce am cunoscut alaturi de Liz arta placerii in Italia, acum, si in film si in carte am ajuns in India si sper sa nu ma plictiseasca prea tare arta divinitatii.

De ce imi pun problema plictiselii? fiindca eu cred, daca-mi permiteti s-o spun, ca am descoperit deja secretul linistii depline. A mele cel putin. Si il pot insuma in doar cateva cuvinte: singuratatea in siguranta.

Cine s-ar fi asteptat ca eu din toti oamenii, asa de pasionata de relatii, mereu cu un picior in semidependenta fata de un barbat sa cred ca fericirea inseamna singuratate?

Ei bine da, eu cred ca marea placere a vietii e sa fii singur si in acelasi timp protejat. Fericirea ESTE cand lumea inseamna numai griji marunte, ce pot fi date la o parte. Nu mancatul, nu sexul, nu dormitul. O stare de semi meditare semi actiune. Ca atunci cand citesti si in acelasi timp visezi cu ochii deschisi intamplarile de printre randuri.

M-as bucura daca mi-ati imprumuta o carte care v-a placut foarte tare. Am si eu cateva de dat la schimb.