Mi-am adus aminte de filmuletele haioase pe care le-am vazut in vacanta. La inceperea programului, cand lumea lua inca cina, la cinema se difuzau mini documentare educativ-critice ale happyfish tv, in mare legate de palatul parlamentului, si pamflete, legate de locuitorii ei. Dupa care se puneau filme de la televizor. Cateodata bune, vezi Parfumul, cateodata nu, vezi, si-aici vor fi mai multe de povestit, Jurnalul Diavolului.

Devil's Diary, care suna cunoscut din cauza a cate filme cu diary la sfarsit au fost, dar va asigur ca nu-l stiti, incepe cu o scena noaptea in cimitir cu doua fete care fac vrajitorii. De fapt una ii pregatise o farsa celeilalte, mai credula in ale fortelor intunecate. Culmea ca, la plecare, un fluger loveste piatra de mormant a unui preot si in locul ala apare o agenda cu paginile goale, pe care Ursula (credula) si-o insuseste.

Ursula si cu prietena ei Dominique sunt in gasca de ratati a liceului, opusa gastii de populari, care faceau tot timpul misto de ei. Eh si agenda asta de-o luase Ursula, era de fapt o lucratura a diavolului, cu care puteai sa faci numai lucruri rele. Scriai in ea ca intr-un jurnal si ce scriai se intampla. Si are grija Ursula sa ii aranjeze pe toti popularii; ba sa le scoata ochii, ba sa le striveasca picioarele, bucurii.. Dar cand se ajunge la crima deja prietena ei Dominique isi da seama ca trebuie sa o opreasca. Numai ca intre timp isi dau seama si popularii si pun ei mana pe jurnal aka Ephemeris Diaboli.

Ideea e ca jurnalul isi gasea mereu calea de a ajunge in mainile cuiva mai ambitios. Dominique, care e de fapt personajul principal (singura care stie sa joace si care arata destul de misto), se duce sa ceara sfatul unui preot. Preotul, izvor de intelepciune, asculta cu atentie povestea, se gandeste, analizeaza, conchide, ca pentru el, si-apoi o sfatuieste pe tanara asa cum crede el mai bine; "We gotta get the book". No shit, Sherlock. (Un lucru e clar, nu se compara cu ce-ar fi zis cel mai destept tip din Romania - besides my guy :))

Si de fapt cam asta se aude in tot filmul: "the book", "get the book", "where's the book", "I lost/found/have/used the book". Printre super efectele speciale ale filmului mai amintim tremuriciul camerei la scenele horror si fade to red-ul la trecerea dintre scene. Ce se intampla pana la sfarsit? Mai apare inca un preot, care-si dedicase viata cautand "the book", si care fiind cel mai ambitios pune pana la urma mana pe jurnal. Dar Dominique nu se lasa, si refuza "tentanta" oferta a acestuia de a il insoti in iad ca perechea lui, dupa ce si-asa ca saraca fusese terorizata de tatal ei vitreg. Niste japonezi..

Asaaaa, ai acum trecem la partea care mi-a placut cel mai tare, si anume un filmulet, din cele happyfish de care va ziceam la-nceput, in care Mihai Baranga recita intr-un mod foooarte amuzant o oda de-a domnului Paunescu inchinata vedeti voi cui, o parte semnificativa a haioseniei venind de la inalturarea diacriticelor. Et voila!