Filme frumoase care nu sunt la cinema

Labirintul minciunilor


Nu cred sa fie om azi care sa nu stie de ororile nazismului si chiar de monstrii ca doctorul Mengele. Nu aceeasi era situatia in Germania anilor 60, cand lucrurile erau inca ingropate in tacere. A fost nevoie de un avocat tanar, corect si incapatanat care sa inceapa sa scoata la iveala nazistii si crimele comise, actiuni fara de care monstrii si-ar fi putut trai viata linistiti in continuare.


Pisica se intoarce


Habar nu am de unde se intoarce pisica, daca e o continuare adica, dar este un anime grozav, mai ales daca va plac pisicile. Nu imi plac toate animeurile, dar acesta e in genul Spirited Away care, ca idee, e printre top 30 cele mai bine cotate filme pe imdb. Ma lasa fara cuvinte imaginatia celor care fac astfel de filme.


Logodnicul meu din Tokyo


Nu stiu daca nu-mi spunea Nede de unul din ele, daca ajungeam sa ma uit la filmele acestea dupa cartile lui Amelie Nothomb. Ambele reprezinta punerea in scena a unor intamplari autobiografice ale lui Amelie, o scriitoare belgiana, nascuta si crescuta in Japonia pana la varsta scolii, care se reintoarce in Tokyo la 20 de ani, pasionata de acea tara, limba si cultura. In Logodnicul meu din Tokyo vedem sosirea ei si viata ei personala, relatia cu un tanar japonez francofil.


Stupoare si tremuraturi



In Stupoare si tremuraturi aceeasi Amelie ne arata anul ei profesional, ca angajata la o mare companie japoneza. Ce e interesant la cartile si filmele acestea, e tocmai diferenta dintre culturi si ciocnirea lor. Desi am vazut filmul acum cateva saptamani mi-a ramas in minte totusi cand Amelie ii spune sefei ei, tu esti zapada, eu sunt ploaie, dar pana la urma suntem tot apa. Adica in ciuda diferentelor de cultura, suntem tot oameni cu aceleasi dorinte si asta ne apropie oricat ne-ar indeparta celelalte lucruri.