Venetia, labirintul din strazi si canale

De ziua mea vedeam pentru prima oara Venetia, cel mai frumos oras din lume conform topurilor de pe net, si despre care se spune ca in 200 de ani va fi disparut sub ape.


Dar sa reiau povestea de unde am ramas in ultima postare. De la Pisa am mers la Dolo pentru o noapte, unde nu s-a intamplat mare lucru, doar ca am descoperit la un restaurant de sicilieni ca pastele Cinque Terre sunt doar paste cu Pesto.

Dimineata am ajuns insa cu trenul in Venezia Mestre, taramul venetian uscat ca sa zic asa.

    

  


Nu am stat prea mult in aceasta zona. Ne-am plimbat pe stradute pana am gasit cazarea, am vazut lucrurile dragute din imaginile de mai sus, si ne-am mai plimbat putin seara, cand am dat de o vinoteca de mare succes, unde lumea parea ca a venit sa socializeze la un pahar de vin baut in picioare, in ingramadeala. Poate stie cineva mai multe? Am ramas curiosi ce era cu nebunia asta.


Din Mestre am luat autobuzul 4L pana la Venetia, insula. Se putea ajunge si cu trenul, asa cum am vazut in filmul Summertime cu Katherine Hepburn, dar e cam aceeasi priveliste si statia de autobuz era mai aproape. 

  

  

Aici ne-am urmat planul de vacanta, sa ne plimbam, sa ne relaxam, si ocazional sa facem poze la ce mai vedem frumos.




Cele mai placute parti ale excursiei au fost cele in care ne-am asezat si am stat pur si simplu si-am respirat aerul mirosind a mare. Si stand asa jos, incalziti de soare, ne-am uitat in jur, si-am vazut lucruri frumoase in fiecare directie.




Piata San Marco i-a placut lui Alex datorita arhitecturii cladirilor, dar si mie, fiindca asa cum se vede in pozele de mai jos, am gasit stand pe scaunele cafenelei o doamna in varsta, exact cum statea Katherine Hepburn in Summertime. Daca tot nu vazusem locurile unde s-a filmat La Vita e Bella, m-am bucurat mult sa vad aceasta piata.


  

Pare mica pe harta, dar Venetia e destul de mare si are aproape 100 de obiective. Am incercat noi sa o vedem pe toata dar ne-am vazut nevoiti sa luam pe scurtaturi si sa mergem in mai putine zone, acelea unde se puteau vedea mai multe lucruri odata.

  

  


Stradutele si canalele formeaza un labirint si sa te pierzi pe acolo e amuzant, pana cand incerci sa ajungi la gara si nu-ti iese nici cu ochii pe harta. Noi n-am patit-o asa grav, dar pe seara un grup de tineri alergau disperati cu bagajele dupa ei.



Aici niste hainute puse miraculos la uscat si "vehiculele" venetienilor. Stiam de la Scaietina ca in Venetia e un alt fel de trafic, dar tot m-am mirat sa vad ambulanta sub forma de barca.

Am mancat niste spaghette bolognese la un restaurant local si apoi am parasit Venetia, pe inserat. Mi se pare o poza reprezentativa aceasta in care ma uit in urma cu uimire si fericita. A fost o zi de nastere frumoasa.



3 comments:

De ce nu mi-ai spus ca vii aici?
M-as fi dat peste cap sa va intalnesc... :(

Ela Iliesi spunea...

Ne-am facut programul de pe o zi pe alta, nu stiam cand venim, cand plecam, mai rau am fi incurcat.

Dar sa stii ne-am uitat dupa pekinezi cracanati, poate ne vedeam printr-un noroc.

Oricum, magice locuri!

Pacat, poate data viitoare!Tocmai pentru ca e atat de frumos, Venetia are nevoie de bis! :)