Prima sedinta la psiholog

Stiu ca oamenii se duc la psiholog cand au o problema pe care nu mai stiu cum sa o rezolve singuri si nici apropiatii nu-i mai pot ajuta, de asta va zic: nu va speriati, sunt ok. Ba chiar nu mi-a mers niciodata mai bine, doar ca de cand sunt pe banii mei investesc masiv in sanatatea mea.

M-am hotarat sa merg la un psiholog ca sa vad daca ma poate ajuta sa imi ating niste scopuri cum ar fi cel cu slabitul (care apropo merge prea bine, am dat jos 5 kg in 10 zile) si ca sa fiu sigura ca imi cunosc toate problemele emotionale.

De asemenea nu ma simt deloc pregatita pentru pierderea cuiva drag si vreau sa invat de pe acum cum se face fata la o astfel de situatie. Unii se indreapta spre credinta dar trebuie sa existe si alte cai.

-

Astfel ca ieri am avut prima mea sedinta la psiholog. Dupa o scurta discutie am inceput niste teste destul de lungi dar interesante de evaluare emotionala.

Ce mi s-a parut interesant.. in primul rand cateva cuvinte.

In teste se intalnesc foarte des expresiile "om valoros", "valoarea unui om". Spre deosebire de cei care asculta manele "valoarea mea" pentru mine e o expresie destul de straina. Astfel ca mi-a fost usor dificil sa raspund la 100 de intrebari legate de ce-l face pe un om mai mult sau mai putin valoros. Un lucru e cert: nu banii sau faptul ca stii lume buna te fac valoros.

Un alt cuvant pe care nu-l bagasem prea mult in seama e "neplacut". Ce m-au invatat testele de ieri e ca daca esti intr-o stare de tensiune trebuie sa te gandesti ca ce ti se intampla nu e insuportabil ci.. neplacut. Imi place grozav aceasta descoperire: "e doar ceva neplacut, o sa treaca".

-

A urmat apoi interpretarea rezultatelor. Sunteti curiosi? :))
Voila, pe tava aveti problemele mele emotionale:

Ei bine am aflat despre mine ca am o problema cu anxietatea. De fapt cu lipsa ei. Adica nu ma ingrijorez cat ar trebui . Poate nu vi se pare o problema, dar faceti bine sa aflati ca este: mi se intampla sa nu ma uit in stanga si-n dreapta cand traversez strada, ma urc prea usor in masina unor persoane straine, ma simt prea in siguranta in situatii complet noi..

Pe de alta parte sunt sigura ca asta e si motivul pentru care ma descurc excelent cand e vorba de tinut discurs in fata unei audiente. Imi plac interviurile. N-am avut nicio teama in a ma intalni cu persoane cunoscute pe internet. Imi place sa dezvalui tot felul de lucruri despre mine. Sunt extrem de optimista.. la propriu :)

Daca va intrebati cum am reusit asta sau aveti nevoie sa scadeti un pic nivelul anxietatii, cred ca spunandu-mi de multe ori de-a lungul timpului urmatorul lucru: "nu te ingrijora si nici nu te bucura de cele ce nu ti s-au intamplat inca". Asta fara sa stiu ca praticam cu mine o tehnica NLP.

Apoi se pare ca am o predispozitie pentru penalizari. Sau cum ar fi zis cineva "vreau sa fac dreptate pe lume". Trebuie sa invat sa-mi vad mai mult de treaba mea si sa ma preocup mai putin de faptul ca nu sunt pedepsiti oamenii care nu-si fac treaba lor. Si in acelasi timp sa ma penalizez si pe mine mai putin, adica mai multa ingaduire fata de mine cand gresesc (parca si discutam chestia asta acu vreo luna pe facebook). Oameni suntem.

Am pastrat-o pe final pe asta fiindca e cea mai buna. Se pare ca sufar de grandomanie, dar in ce sens: imi propun mai mult decat pot, cred ca pot sa fac mult mai mult decat ceilalti. Asa ca de-acum doar tinte realiste.

-

In rest rezultatele au fost foarte bune.
Ma asteptam sa fie mai scump dar intalnirea e numai 60-70 de lei. Oricum cred ca a fost placuta sedinta si pentru "psiholoaga", imi inchipui ca merg mai rar oameni veseli la ea.
Concluzie: ma bucur ca am mers, a meritat.

5 comments:

Annemarie spunea...

Vaaaai, ce fain! Trebuie sa incerc si eu! Am niste idei preconcepute despre vizitele astea, insa dupa cele relatate de tine, cred ca o sa incerc si eu una din zilele astea. :P [o problema care sigura va fi descoperita la mine este procrastinarea :))]

Si a nins in Iasi. Chiar s-au depus vreo doi centimetri de zapada. Dar n-o sa tina, cu siguranta.

gdan spunea...

felicitari pentru ca ai grija de sanatatea ta, pe care cei mai multi o neglijeaza; cat despre pierderea cuiva strangem din dinti si mergem mai departe, gasite preocupari care sa alunge gandurile de compasiune nesfarsite, nu trebuie sa existe blocaj; soldatii din trecut care se duceau la razboi, stiau ca vor murii dar se duceau nu era ceva care sa-i ingrozeasca, cam aceeasi atitudine nu trebuie sa o pierdem nici noi :)

Ela Iliesi spunea...

Annemarie, ma bucur ca ti-am spulberat din prejudecati. Si eu mi-am facut curaj dupa ce am vazut o prietena ca merge si nu se sfieste deloc sa vorbeasca de terapie. Cand ti le stii, e bine sa mergi cu problemele scrise cu liniuta ca sa nu vorbiti prea mult pe langa subiect.

Gdan, ai dreptate, tre sa mergem mai departe orice s-ar intampla.

Mihai spunea...

Here's some candy, get in my van!

Ela Iliesi spunea...

cam asa :))