Samsara

Daca va era dor de un film interesant, dar mai ales daca va pasioneaza Buddhismul, subiectul iluminarii..


Cumva Toshi a cazut dintr-o extrema in alta si a uitat de calea de mijloc. Personajul meu preferat a fost Pema.

6 comments:

Ilie spunea...

Care era extrema in care a cazut :D?

Eu am inteles ca din contra pana la urma a inteles totul chiar la sfarsitul filmului.

Ela Iliesi spunea...

Sunt trei: odata a meditat 3 ani, 3 luni, 3 zile si 3 ore. Alta data s-a lasat ademenit de toate poftele lumesti. Si ultima oara a ales iar sa se izoleze.

Raspunsul gasit la sfarsit era ceva ce Pema spusese in joaca unor copii. Motiv pentru care eu cred ca la sfarsitul filmului s-a intors acasa. :)

Ilie spunea...

Cu prima extrema sunt de acord. Si nu doar meditatia ci toata faza cu budismul mi s-a parut o extrema (Budha nu a fost budist, Iisus daca a existat nu a fost crestin etc).

Partea cu toate poftele trupesti... nu au fost chiar toate :). Dupa ce am citit postul tau initial ma asteptam sa se apuce de baut, sa stea numai cu femei, sa fumeze opium si sa faca pariuri sportive. In schimb omul avea o viata de familie cat se poate de normala pentru zona respectiva.

Evolutia lui Tashi mi s-a parut ca a avut legatura cu remarca lui ca Budha si-a trait viata din plin inante sa caute iluminarea. Ca renuntarea bogatului nu e aceeasi cu cea a saracului (care cauta doar sa manance gratis la o manastire cu pretul bombanirii unor mantre si niste plecaciuni pe ici si colo).

Nu stiu ce vroia sa-i invete Pema cu batul pe apa, dar stiu ca Osho foloseste de multe ori metafora raului care cauta marea pentru a simboliza omul in cautarea inevitabila a iluminarii la care va ajunge mai devreme sau mai tarziu, pe o cale sau pe alta. La fel si cu picatura care devine ocean: partea care contine intregul si intregul care contine partea.

In concluzie povestea lui Tashi a fost intr-un fel povestea lui Siddhartha cu diferenta ca de data asta am vazut si punctul de vedere al sotiei :P

Ela Iliesi spunea...

Hm, nu avea viata de familie normala din moment ce isi inseala sotia. De asta vorbeam de mai multe extreme.

Ce ma bucur ca ai vazut filmul :)

Ilie spunea...

Mi-am propus sa nu te mai tot contrazic la fiecare colt dar nu ma pot abtine :))

Dupa cum ti-am zis si in postul anterior: extrem mi s-ar fi parut un cu totul alt comportament. Faptul ca si-a "inselat sotia" nu mi se pare o extrema :P. Stiu ca s-ar putea sa te infurie un pic chestia asta dar el saracul a stat toata tinerea in manastire si normal ca i-a fost greu sa reziste in fata indiencei oacheshe. Ar fi putut deveni un Casanova... asta da extrema! Sau s-ar fi putut muta la Tantra Yoga.

M-am mai gandit un pic la film si mi se pare tot mai ciudat ca Tashi dupa 3 ani de meditatie inca se mai gandea la sex. Se spune ca dupa ce ajungi la Shamadi sau chiar la nivele inferioare "poftele lumesti" palesc pe langa bucuria spirituala. Nu trebuie sa te abtii pentru ca pur si simplu nu te mai intereseaza... ai gasit ceva mult mai bun. Oricum... asta e intelepciune din carti :). Dupa ce o sa meditez si eu 3 ani o sa-ti spun exact cum sta treaba.

Ela Iliesi spunea...

In primul rand ca indianca aia nu era oachesa. Poate mai tanara si mai slaba ca Pema, dar in niciun caz mai frumoasa! :P

Pai spunea Toshi la un moment dat.. ca poate trebuie sa cunosti un lucrur ca sa stii daca merita sa renunti sau nu la el. Ma rog, nu sunt de acord intru totul dar ..