Doamna Dalloway


Citeam mai demult intr-un Tabu interviul domnului Cunningham (autorul Orelor) marturisirea acestuia cum ca o primise pe Doamna Dalloway in dar de la o fata, pentru "a nu mai fi asa de prost" :)

Am pornit astfel de la premisa ca Virgina Woolf susprinsese in cartea ei detalii importante despre psihologia feminina. And so it was.

Fie ca e vorba de doamnele de varsta mijlocie din inalta societate, sau o tanara plina de curiozitati naive, un barbat care isi pierde pofta de viata si cu asta mintile, sau unul care duce o viata de succes, gandurile fiecarui personaj sunt dezlegate, sentimentele le sunt ghicite, inima lor se destainuie in paginile cartii.

Analiza sentimentelor interioare, poate de nesiguranta, de teama, confuzie, e urmata de o analiza exterioara prin ochii celorlalte personaje, care vad ceva total diferit: un om stralucitor, hotarat, puternic. E uimitoare si atat de aproape de realitate aceasta dubla prezentare.

Mi-a placut de asemenea descrierea atmosferei din momentele in care multimea impartasea o emotie comuna.

Laura imi povestea ca acelasi lucru s-a intamplat in Piata Vaticanului in momentul in care Papa a aparut si a inceput sa vorbeasca multimii. Eu am simtit asta urmarind un mars pe Magheru.

E impresionant cand se intampla. Realizezi cata putere au oamenii care urmaresc acelasi scop. Oricum, secventa din carte a reusit ceva ce nici filmele de razboi n-au starnit in mine.

Citate bune de discutii:

Oamenii au demnitatea lor; singuratatea lor; chiar intre sot si sotie, e un abis; e un lucru pe care suntem datori sa-l respectam; nu vrem sa fim privati nici noi de el, nici sa il luam fara consimtamant de la sotul nostru, altfel ne pierdem independenta, respectul de sine - ceva, daca te gandesti bine, nepretuit.


Dar si dragostea nimiceste. Tot ce e frumos, tot ce e adevarat.


Pentru a cunoaste pe cineva, sau chiar pe tine insuti, trebuie sa cauti oamenii si locurile care te completeaza.


Stilul lui era admirabil; viata lui de familie trebuie sa fi fost ireprosabila, numai ca parea imposibil ca o asemenea fiinta sa fi putut cadea in greseala de a-si complica viata cu copiii.


"..." spuse lady Bruton (caci niciodata nu gasea nimic de spus Clarissei; desi tinea la ea. Aveau o sumedenie de calitati frumoase , dar nu aveau nimic in comun - ea si Clarissa)


And the end.. Nicicand nu am mai fost asa fermecata de un sfarsit. Sa termin de citit o carte si la ultimul rand, la ultimul cuvant, inima sa uite sa mai bata.