Amintiri din doua calatorii 

Prima calatorie a fost, cum ar zice Calistrat Hogas, pe picioare straine. Fiindca nici eu, si nici Andrei care a planificat excursia, nu stiam cat as putea merge pe ale mele. Din Busteni ne-am urcat comod in masina unui sofer care ne lasa pe noi si pe ceilalti turisti, toti mai in varsta decat noi, dar de multe ori mai rapizi ca mine :)), cat mai aproape de diverse obiective turistice.

Asa ca a fost un inceput perfect, si am reusit sa vedem foarte multe locuri:

Lacul / Barajul Bolboci


Pestera Ialomita, 
prima mea vizita de fapt intr-o pestera. Era asa frig ca respiram cu aburi. 
Mi-am pierdut ochelarii de soare inauntru, daca ii vedeti, sa le faceti poza :))

 

Platoul Padina, 
unde am si mancat un bulz cu mici

 
  
 
Cascada 7 izvoare,
la care se ajunge printr-un Jurassic Park in care ne-a insotit soferul,
care sarea ca o caprioara peste radacini
 

Lacul Scropoasa

Pestera Ursului, in care am si intrat vreo 20 de metri, pana m-a lovit in ce bezna eram

si Podul cu Flori

 

V-am spus ca am vazut multe. Cam 9 ore a durat plimbarea pana ne-am intors in Sinaia.



A doua calatorie a fost de data asta pe jos, peste munti. A vazut Andrei ca m-a tinut sa merg adunat vreo 10 kilometri data trecuta, daca ma lua incet, asa ca pentru a doua excursie a planuit un traseu montan. 

Din gara de la Sinaia am pornit, si cand Andrei s-a uitat din gara spre varfurile muntilor si a zis ca o sa urcam acolo mai ca nu m-a bufnit rasul :)) Cat optimism! Dar avea un plan. Am urcat mai intai pana la Rezervatie cu o masina si de acolo am inceput drumetia.

Asa am ajuns la Babe si la Sfinx. 

Am coborat apoi spre Cabana Caraiman, pe un drum cu asa multe cascade si munti pietrosi ca ma simteam ca in Norvegia. Aventuros coborasul mai ales cand am trecut de doua portiuni ramase fara carare, tinandu-ne doar de o funie.

De acolo am urcat spre Piatra Arsa, printre jnepi, pe un drum care m-a facut sa ma gandesc la Camino del Santiago.

Nu am luat-o insa spre Cabana Piatra Arsa ci ne-am continuat drumul spre Sinaia, pe probabil cel mai frumos drum pe care am fost vreodata. Parca nici nu te deranjeaza ideea unui drum de 5-6 ore cand vezi asa privelisti.


 
   

 Am continuat drumul pana am ajuns la o poienita, dupa care am mers la stancile Franz Joseph, de la care porneste Poteca Regala.
 

Dupa ce am iesit de pe poteca, eram asa obositi ca am chemat un taxi sa ne ia de la Cabana Schiorilor pana la gara. Am avut febra musculara cateva zile bineteles, si nu stiu cand o sa ma mai vada drumurile astea de munte, dar mi-au placut, mult :)