Am citit azi de 1 iunie, chiar de dimineata, o postare draguta pe blogul unei fete despre amintirile ei de cand era mica. Am facut greseala sa incerc sa mi le amintesc si eu pe ale mele si am intrat intr-o stare asa de proasta ca nu mai gaseam putere pentru a face nimic.
M-au ajutat prietenii care mi-au povestit si ei amintirile lor bune si rele, si parca am reusit sa-mi aduc si eu aminte doua amintiri bune, una cand eram la scoala si dupa ce imi terminam testul mergeam pitis pe sub banci sa ii ajut si pe alti colegi sa ia o nota buna, si alta cum reuseam cateodata in jocurile de afara sa ii induplec pe ceilalti copii sa il ajutam pe copilul mai putin norocos sa castige si el un joc.
Dar cred ca exista o parte buna in orice, si probabil de aceea ma bucur asa de mult de viata mea de acum, cu liniste, fericire, relatii bune si libertate financiara, fiindca stiu cum ar putea fi altfel.
Sunt sigura ca nu stiu lucruri mult mai rele pe care le-au trait altii, asa cum stiu sigur ca sunt oameni care se pot bucura de orice pe lume si tot au zile ca astea. Mereu ma gandesc la Robin Williams, ce a putut fi in sufletul lui sa aleaga moartea intr-o lume in care avea totul.
Pana la urma am reusit sa ma ridic din pat, sa ma spal pe fata, pe dinti, fiecare actiune fiind asa de solicitanta, dar am continuat si m-am imbracat, am iesit la o plimbare cu bicicleta, am vizitat Muzeul Satului, am mancat niste chipsuri si o inghetata iar acum sunt ok, am vitalitatea sa functionez bine. La dus abia puteam sa pedalez iar la intoarcere am mers si cu viteza a 3-a (e drept, ne ameninta si ploaia :D).
Cautarile pentru anxietate si despresii sunt tot mai multe in ultima perioada si cred ca ajuta sa destigmatizam depresiile scriind sincer despre viata noastra, mai ales in aceasta perioada cand ne pot deprima zambetele si viata perfecta a altora pe retele ca Instagram.
Toti avem zile bune si zile proaste. Toti, toti, toti. Important e de pastrat speranta ca intr-un fel sau altul, cumva tot o sa fie bine.
0 Comentarii