Am vazut aseara un film vechi romanesc, Comoara din Vadul Vechi, cu Ion Caramitru ca tanar argat, in primul sau rol, si cu Stefan Mihailescu-Braila, in rolul negativ excelent al lui Prisac.

Atat de buna a fost regia lui Lucian Pintilie, si asa frumosi actorii, in special Ion si Anita, ca la un moment dat ma gandeam ca e de fapt vreun film italian, dublat in limba romana.

Il puteti vedea si voi gratuit online, se gaseste si pe Youtube.


Ce vroiam sa povestesc e ca am aflat insa din el ceva nou, si anume ca inainte de venirea comunismului in Romania a fost seceta, inflatie si mare foamete.

Seceta nu facuse insa decat sa adanceasca prapadul prin care Romania trecea de cand cu ocupatia de catre rusi, care cereau cote din alimentele oamenilor, asa cum imi povestea chiar bunica din Bucovina.

Cand a lovit si seceta moldovenii in special ajunsesera din disperare sa vanda totul pentru mancare si sa plece spre alte zone ale tarii pentru a supravietui si pentru a-si salva copiii, familia.

O poveste din istoria anilor 1940-1947 gasita online spune asa:

"Cifra copiilor morti din Moldova în foametea din '46 - '47 a fost de 25.000. Pentru Moldova au venit de la rusi instructiuni speciale trimise lui Dej si Groza în care s-a cerut limitarea pâna la blocare a ajutoarelor pentru aceasta zona, urmând ca ea sa fie cât mai izolata. În acelasi timp au început sa vina peste Prut sau prin nord pe uscat "ajutoare discrete" aduse de grupuri de basarabeni (N.K.V.D.-isti) pentru "fratii moldoveni". "Ajutoarele" constau in carute cu sare, porumb si gaz, însotitorii spunându-le cât de bine este în Basarabia si cât de utila ar fi "unirea "celor doua Moldove. A fost o propaganda uriasa dar si mârsava - spune Pavel Pavel - de a se crea un curent de orientare spre Basarabia "îmbelsugata".

ÃŽn luna iulie 1947, subsemnatul ma aflam în gara Piata Olt. La un moment dat a sosit în statie si a fost garat pe o linie laterala un tren "foamea" de circa 40 de vagoane, unele acoperite, altele nu - toate de marfa - în care se aflau moldoveni. Oamenii strânsesera cum putusera pâine în saci, gândindu-se ca vor putea duce acasa un sac, doi. Dar în gara au asistat la un "spectacol" cumplit care m-a descumpanit, total neîntelegându-i sensul. Jandarmii cu baionete la arma i-au somat pe toti din vagoane sa coboare si sa-si goleasca sacii la capatul peronului. S-a facut o stiva uriasa de pâine. 

Oamenii disperati plângeau, tipau, copiii urlau, mamele îsi despleteau parul de durere, totul într-o scena apocaliptica. Cu fetele desfigurate de oboseala zilelor si noptilor nedormite, sudoarea curgea siroaie pe fetele lor acoperite de praf si fumul de la locomotiva, lasând dungi asemenea unor tatuaje macabre ce se împleteau în acelasi timp cu lacrimile ce curgeau ca pâraiele de munte dezlantuite dupa un potop. Convoiul despuiat de ultima bucata de pâine atat de greu obtinuta, se târa înapoi spre tren împleticindu-se de foame, de durere si de deznadejde ca nu-si puteau salva copiii care supravietuisera. Cei mai în putere din convoi îi sustineau pe cei vlaguiti care abia îsi mai puteau tine pleoapele deschise. În ochii celor care mai aveau puterea sa priveasca pâlpâiau licariri de mila si de durere care se împleteau din când în când cu flacari de ura ce se rostogoleau peste "oamenii puterii", care dezbracati de orice sentiment îsi chinuiau semenii lor - tot români - în numele disciplinei militare, în numele unui "ordin" care totusi venea de la navalitorii învingatori."

Pentru mine a fost interesant deoarece am inteles ce a impins populatia rurala spre comunism. In acest timp boierii se indestulau cu mancare de pe terenurile muncite de tarani, asa ca acestia infometati si bolnavi s-au intors impotriva lor.