De mii de ani oamenii isi pun (aceleasi) intrebari. Ai zice ca e destul de mult timp sa invatam sa oferim raspunsuri. Si totusi, cel mai mare progres in acest domeniu a aparut odata cu internetul si, in special, cu motoarele de cautare ca Google. 

Daca cele mai mari probleme ale omenirii sunt probleme, atunci cele mai bune solutii sunt.. raspunsurile. Dar Google si intrebarile adresate cercului nostru de cunoscuti, si in mai mica masura site-urile Q&A sau de nisa, si in si mai mica masura profesori, consultanti sau institutii, sunt tot ce am gasit mai bun ca societate pentru a gasi rezolvari la probleme.

Ma insel? Spuneti-mi. Ce faceti cand cautati ceva, orice. Un film. Un meserias. Un raspuns la o intrebare existentiala. 

De aceea dupa mine cea mai importanta meserie care nu exista, la acest moment cand volumul de informatie e urias dar gasirea informatiei potrivite e dificila, e Specialistul in Organizarea Informatiei pentru Calitatea Vietii Umane.

Nu Data management in general, fiindca totul porneste de la oameni. Daca hoinarim beznetici pe Pamant 30-40 de ani pana ne gasim un scop, si abia la 70-80 intelegem despre ce-a fost viata, vom progresa, si mai ales trai.., tot asa ca si pana acum:

Frumos uneori, dureros uneori, dar hazarduos de fel.

De asemenea, ce e in neregula chiar si cu Google, e ca necesita o proactivitate din partea oamenilor, implica sa caute raspunsul, ceea ce inseamna ca ar trebui sa inteleaga ca au o problema, care e ea, si sa se puna in starea de a gasi rezolvarea. 

O dificultate la care Specialistul nostru va trebui sa gaseasca raspuns e cum aflam ceea ce nu stim ca nu stim pentru a progresa, pentru a ne vindeca, pentru a intelege in general.

Si oare ce s-ar intampla sa il gaseasca? Pot doar sa va invit la visare