Elizabeth Gilbert a spus despre frica ce ne cuprinde cand trebuie sa facem lucruri care nu reprezinta pericole reale, ca lansarea unui proiect sau vorbitul in public sau mersul la o institutie de stat :)), ca este ca un bunic pe care trebuie sa il intelegem, fiindca vremurile acestea il depasesc, sa il respectam si sa il luam cu noi la drum, fara sa il lasam insa sa ne influenteze prea mult actiunile.

Acelasi lucru l-am auzit spus altfel de curand intr-un curs despre combaterea anxietatii, o afectiune care am observat ca ma afecteaza si pe mine cand e vorba sa ies singura pe afara, si anume ca frica s-a dezvoltat in creierul uman pentru supravietuire. Daca ceva sclipea intr-un tufis de frunze putea fi de 100 de ori soarele, dar putea fi chiar si o singura data ochiului unui pradator si daca nu eram atenti.. muream. Anxietatea, anticipatia, era deci ceva ce ne tinea in viata.

De asemenea, de asta tinem minte si chiar ne gandim obsesiv la lucrurile negative care ni s-au intamplat, si nu la cele pozitive; trebuia sa le intelegem, sa le retinem si sa devenim mai vigilenti, pentru a ramane in viata.

Azi insa faptul ca avem creier care, dupa cum spunea profesorul cursului, a evoluat pentru supravietuire si nu pentru fericire e ceva ce ne creeaza probleme. O sa mai spun asta o data, creierul nostru vrea sa supravietuiasca, nu sa fie fericit si atunci normal ca nu suntem fericiti cum ar trebui, desi avem mai putine dureri, lipsuri si probleme in general decat au avut vreodata oamenii in istorie. Normal ca anxietatea este un stres care ne incurca caci nu suntem in savana sau in jungla.

Ii povesteam lucrurile acestea lui Alex si mi-a zis ca si el citise despre creier ceva de rau, si anume ca nu vrea sa afli adevarul, ci vrea sa aiba dreptate. De aceea creierul refuza informatiile care nu se potrivesc cu ce a concluzionat el, si chiar nu vrea sa primeasca informatii care i-ar putea demonta ceea ce crede. Daca am fi avut un creier evoluat pentru a afla adevarul erau mai putine comentarii pe Facebook si mai multe permise la biblioteca.



E greu sa te pui impotriva naturii, biologiei tale, de aceea cred ca sfatul lui Elizabeth e foarte bun. Nu poti opri ce simti, dar poti sa iei senimentul cu tine, si conform profesorului, daca ii arati de suficiente ori creierului ca o actiune nu ii face rau, in cazul meu sa ma plimb singura din cand in cand in ciuda anxietatii, isi va da seama ca nu are motive de alerta.