Am avut azi revelatia asta, ca atunci cand atingi o anumita varsta care ti se parea mereu departe in viitor, spiritul din tine e acelasi. Nu te simti semnificativ altfel, mai batran sau mai nu stiu cum, te simti tot acelasi om, dar la alta varsta.

Exact la fel e si cu greutatea. Spiritul din tine e acelasi, te simti acelasi om, indiferent de cate kilograme ai. Doar ceilalti, societatea te vede altfel.

Deci daca nu ai fost niciodata super gras sau super slab, iti poti inchipui in felul asta cum se simte. Tu esti acelasi om, doar ceilalti te vad altfel, te baga in alta categorie, reactioneaza altfel la tine.

Pentru mine asta insa e o revelatie buna, fiindca daca poti controla cum te simti la o greutate care nu e in standardele de frumusete ale societatii, poti controla si cum te simti indiferent de varsta. Exersez asta cu greutatea de cativa ani si se poate chiar foarte bine. Ma simt mai bine in pielea mea decat cand aveam cu 20 de kilograme mai putin. E deci doar o chestiune de acceptare de sine. 

Ba chiar poate fi genul de dezavantaj pe care sa il transformi in avantaj. Intrand intr-o alta categorie de varsta cunosti mai bine nevoile ei. Ai sansa sa o reprezinti. Si sa nu mai repeti unele greseli. Cu greutatea m-am luptat si nu a fost bine, asa ca vreau sa fiu prietena cu varsta de acum.