Intermediarii sunt priviti destul de rau, in sensul ca nu ar face o munca "serioasa" de productie ci doar cumpara dintr-o parte, pun adaos si vand mai departe. Dar cum dadeam exemplu in articolul trecut, cat de usor ar fi pentru omul de rand, daca in loc sa isi ia adidasi/telefon/laptop/aparat  foto etc. dintr-un magazin din Romania, ar trebui sa faca cumparaturi din China/Brazilia/SUA etc?

Chiar daca internetul ne permite sa plasam comenzi online, lipsa informatiei clare cu privire la procesul de comanda, a unei oferte pe tava, sau a unei garantii privind calitatea produsului, ii face in continuare pe intermediari foarte importanti. Si pentru producatori si pentru consumatori, deopotriva.

Multi din furnizorii de produse importante pe piata evita sa intre online, deoarece asta i-ar face sa intre in competitie cu intermediarii lor, pe care nu doresc sa ii supere astfel. Chiar si Steve Jobs s-a lovit de problema aceasta si a trebuit sa gandeasca o strategie.


O solutie buna pentru furnizori mi se pare aceasta: preluarea de comenzi pe care intermediarii nu vor sau nu au cum sa le ia. De exemplu, o firma mare de cosmetice care obisnuia sa nu vanda direct, ci lasa doar farmaciile sa distribuie produsele, poate intra in vanzarile online, permitand clientelor sa ceara comenzi de creme personalizate. O firma de adidasi ca Nike, sau de haine ca GAP, poate evita conflictul cu reselleri vanzand online colectii care nu se vand in magazine (haine de maternitate exclusiv online), sau la fel, produse personalizabile, nemaifiind astfel in competitie.


De ce ar vrea totusi furnizorii sa intre online? Adica de ce nu lasa resellerii sa faca toata treaba? Din cel putin doua motive:

1. Te adresezi si te faci cunoscut si segmentului online = te extinzi = vinzi mai mult

2. Cu cat esti mai aproape in lantul tranzactiei de client, cu atat il cunosti mai bine, si te poti ajuta ulterior in dezvoltarea de produse noi sau de promovare a brandului, pe baza comportamentului de cumparator, pe care ai avut astfel ocazia sa il studiezi.