Am gasit insa intr-un curs niste idei interesante legate de aspectul economic al succesului acestor site-uri si magazine online, la care nu ma gandisem pana acum.
Ele se bazeaza pe teoria costului tranzactional ce spune ca un comerciant este platit pentru capacitatea lui de a reduce costul tranzactiei.
Cel mai usor de inteles exemplu mi se pare cel legat de comert. Chiar daca in China o pereche de adidasi se vinde mai ieftin decat in Romania, costul ca tu sa te duci pana in China pentru a iti cumpara adidasii.. ei bine, se intelege, ii dai naibii de adidasi cand te costa de 1000 de ori mai mult sa te duci si sa ii iei. Importatorul roman iti reduce astfel foarte mult costul tranzactiei, si pentru asta este platit.
Cu cat un comerciant este mai eficient in a reduce costurile tranzactiilor pentru oameni, cu atat va castiga mai mult, va fi mai bine rasplatit de piata. Permitand atator oameni sa isi scada costul tranzactiei (prin cautari avansate, comparatii de preturi si gradarea vanzatorilor si a calitatii produselor), si Google, si Amazon si eBay, devin niste comercianti extrem de eficienti, de cautati si de bine platiti.
Un alt exemplu este cel legat de timp ca un cost tranzactional. De ce functioneaza de exemplu asa de bine site-urile agregatoare, ca Paravion sau Vola? Chiar daca avem cu totii acces la a cauta si achizitiona bilete separat, pe toate site-urile partenere ale agregatoarelor (Tarom, Lufthansa, BlueAir, WizzAir etc.), nu toti suntem dispusi sa petrecem atat timp cautand si comparand preturi.
De aceea in general agregatoarele pot fi o afacere profitabila atunci cand intr-un domeniu sunt mai multi jucatori si produsele sunt similare.
Si cursurile sunt tot o afacere platita pentru timpul economisit. Chiar daca sunt mai multe informatii online decat ar putea fi asimilate intr-o viata de om, nu toti sunt dispusi sa petreaca timpul cautand si incercand sa inteleaga cum se leaga toate informatiile.
0 Comentarii