Acum ceva timp am dat peste un film din 1999 numit Dogma. E interesant fiindca se vorbeste mult in el despre religie si joaca o gramada de actori cunoscuti, comedieni si cantareti (Matt Damon, Ben Affleck, Salma Hayek, Chris Rock, George Carlin..).
Au fost mai multe scene pe care as fi vrut sa le retin dar cea care a ramas cu mine e una de la sfarsit, cand cineva il intreaba pe Dumnezeu care e scopul vietii, de ce suntem pe Pamant, iar ea (Dumnezeu e jucat de Alanis Morissette), in ciuda seriozitatii intrebarii, ii apasa cu degetul pe nas si rade, dupa care fuge si se joaca in iarba, miroase florile, sta in maini.. etc.
Ce am inteles eu din scena asta e ca suntem aici sa ne distram, sa ne bucuram de corpul pe care il avem, de lucrurile frumoase din lume. Lucru pe care il cam uitasem sa fiu sincera. Printre atatea liste de obiective si treburi, a trebuit sa vad asta intr-un film ca sa ma gandesc serios ca, la naiba, mai e nevoie si de niste joaca, poate chiar ca prim lucru pe lista de prioritati.
Cred in continuare ca depresia apare atunci cand nu faci destule lucruri care te fac fericit. Si ca trebuie sa ne ingrijim de fericirea noastra ca de orice altceva important in viata. Asa ca nu uita sa asculti cat mai des muzica care iti place, sa canti, sa dansezi, sa iti faci un ceai aromat, sa te joci, sa te rasfati cu ceea ce iti place, sa te vezi cu prietenii, sa faci ceea ce te face fericit.
Ei bine viziunea lui Alex, sper sa o exprim corect, este ca scopul oamenilor pe Pamant este sa umanizeze planeta. Si asta pentru ca animalele si natura sunt groaznic de rele; animalele isi mananca puii lor sau pe ai altora, pe scurt sunt ucigase, si cine crede altfel e poftit sa incerce sa traiasca macar o noapte in natura cu animale salbatice sau inchis in camera cu un animal infometat si agresiv, fie el si domesticit. Stim cu totii ce s-a intamplat anul trecut cu saracul copil atacat de caini. Iar natura cu fulgere, alunecari de teren, cutremure, uragane si altele, numai prietenoasa nu o poti numi.
Si oamenii sunt rai prin natura lor, copiii de exemplu sunt rai unii cu altii, au instincte animalice, dar beneficiem de educatie si asta ne face mai umani. De aceea al doilea gand privind scopul vietii este ca suntem pe planeta aceasta pentru a o umaniza, nu doar pentru a o popula.
Daca v-ati gandit la subiectul asta si vreti sa va impartasiti parerea, sunt curioasa ce credeti voi.
2 Comentarii
Ai sta în cameră cu un om înfometat și agresiv? Sunt cazuri destul de bine documentate de canibalism.
Nu există și părinți care își omoară copiii sau copii care își omoară parinții?
Nu a creat omul bomba atomică, bomba chimică și bomba biologică, pe lânga care o alunecare de teren, un fuger sau chiar și un incendiu natural, pălesc prin comparație?
Nu a inventat omul tortura și sadismul? Violență de dragul violenței?
Nu a inventat omul războiul, sclavia, asuprirea femeii, care în unele locuri încă se mai consideră ca nu are suflet?
Ne ferim să ne uităm în colțurile întunecate ale omenirii, dar e OK să arătăm cu degetul.
Omul poate fi dus la extreme. Hrănește-l, iubește-l și încurajează-l și va deveni o ființa plină de compasiune, creativă și capabilă de sacrificii enorme. Înfometează-l, abuzează-l, umiliește-l și vei crea un monstru inteligent capabil de o violență atroce.
La fel se poate spune și despre un leu. Sunt cazuri documentate în care un animal a salvat viața unui om. Să nu le uităm în favoarea celor în care un animal a ucis.
(Omul și leul).
Copiii nu sunt răi... Ei își imită doar părinții. :D Sunt oglinda perfectă în care uneori ne este jenă să ne uităm. Am întâlnit copii care mi-au oferit mâncarea și jucăriile lor cu inima deschisă și zâmbind, dar și copii care m-au lovit, mi-au smuls lucruri din mână și care erau în general mâniosi.
Omul este o ființă inteligentă, dar nu neapărat înțeleaptă. Are degete opozabile. Acest lucru i-ar permis să mainipuleze mediul înconjurător și să folosească instrumente la o scară foarte largă.
Omul, în momentul de față, distruge planeta, de al cărei ecosistem depinde propria lui viață. Nu am găsit un om de știința a mediului care să nege acest fapt. Aceasta înseamnă umanizare?
Acest argument că noi sutem cumva "superiori" și deci puși aici să "domesticim" planeta, este foarte aproape de ideile lui Hitler și credința lui în "rasa superioară". A justificat prea multe abuzuri în trecut și, dacă ne uităm la istorie, nu este valid.
Da, omul a creeat muzica, opere de artă, poezia și a mers pe Lună. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fie dictatorul Planetei. Poate trăi în armonie cu ceea îl înconjoară. Nu este nevoie să abuzeze alte forme de viață pentru ai fi lui bine. Si mai ales violența de dragul violenței este complet inutilă...
Deci eu nu cred că scopul nostru este să dominăm natura și animalele ci să ne bucurăm și să evoluăm alaturi de ele. Iar dacă suntem atât de înțelepți, să le luăm în custodie, așa cum un bun mentor devine ocrotitorul și exemplu de viață pentru studenții lui. Cred cu tărie că omul se naște bun, și este responsabilitatea noastră să îl creștem într-un mediu în care omul să se poată dezvolta armonios.
Si tu ai dreptate.
Prin umanizare eu inteleg educare si crearea unui mediu cu cat mai putine pericole la adresa oamenilor (din partea animalelor, a naturii dar si a altor oameni). Adica nu ceva in modul hitlerist.
Imi place mult ideea prezentata in ultimul paragraf.