Ma uitam azi la un film despre razboiul din Georgia - 5 Days of August. La fel ca atunci cand m-am uitat la unul despre Afghanistan, si la altul despre crimele din Rwanda, cand vad lucrurile astea imi vine sa ma urc pe pereti ca lumea nu e in stare sa se destepte cumva si sa opreasca lucrurile astea.
In timp ce problemele devin globale si armele sunt construite sa omoare in masa, oamenii nu au reusit sa creeze ceva care sa ne trezeasca pe toti cand frica si durerea pun stapanire pe niste oameni dintr-o parte a lumii. Ceva care sa ne faca sa resimtim acele lucruri si afectandu-ne direct sa ne dea imboldul de a reactiona cumva.
Pentru ca acum, dupa cum spunea o replica din film, poate sa aiba loc un genocid si noi nu am face nimic, in timp ce daca ramanem fara internet intram intr-o stare de panica si actiune. Pentru ca reactionam doar la ce ne afecteaza direct.
E o distanta prea mare intre drama mea si drama cuiva despre care nu stiu, desi durerea unei boli, a pierderii cuiva drag, frica, disperarea, sunt de aceeasi importanta.
Oare care ar fi solutia sa ne trezim si sa rezolvam aceste lucruri? Ce ar putea fi acel ceva care sa ne lege unii de ceilalti intr-acolo incat miliardele de oameni sa se uneasca si sa ii opreasca pe aceia care in loc de vieti pretioase vad doar victime colaterale in calea obiectivelor lor?
2 Comentarii
Singurele liante care au coagulat masele de oameni si au functionat ca un catalizator in istoria lor au fost revolta si frica. Din pacate insa, azi omenirea nu mai cunoaste frica, spaima aceea atavica, singura ramasa inca vie fiindu-i cea legata de instinctul de conservare. probabil ca daca supravietuirea i-ar fi amenintata, ar reactiona ca un Tot. Vezi, vorbesc de supravietuire, si nu de vietuire...
Revolta, in rest, ne-am transformat-o in razvratire, de cele mai multe ori launtrica, sterila in orice caz cand o exteriorizam...