Credeam ca Hugo e o animatie pentru adolescenti gen Aventurile lui Tin Tin. Dar nu e. De fapt, afisul este atat de frumos pentru ca si filmul, plasat in anii 1930, este foarte ingrijit.

Hugo e povestea unui baietel pe care va invit sa o descoperiti singuri. Si daca va place, va recomand un film romanesc cu o tema asemanatoare: Restul e tacere.

-

Acum vreau insa sa va prezint lectia frumoasa pe care am invatat-o din film. E vorba despre motivul pentru care un baietel crede ca suntem aici.

Hugo isi imagineaza lumea ca pe o masinarie uriasa. Un aparat care, ca toate aparatele, nu vine cu piese in plus ci exact cu piesele de care are nevoie. O masinarie care are nevoie de el, baietelul Hugo, ca sa functioneze corect :)

Papa George, un alt personaj al filmului, spune si el ceva care completeaza ideea aceasta.

"Rolul nostru poate fi pur si simplu sa reparam alte aparate."

-

Pentru aceasta bucatica de intelepciune cred ca filmul isi merita Oscarul.

Astfel ca data viitoare cand te simti fara rost in aceasta lume adu-ti aminte ca e nevoie de tine aici. Si data viitoare cand vei vedea "un lucru" care nu merge, incearca sa il repari, acesta ar putea fi rolul tau.