In copilarie vacantele de vara mi le petreceam la Botus, un sat risipit unde mai aproape de casa era padurea decat vreun vecin - sa nu mai zic de copiii de-o varsta cu mine, ii gaseam haaat la vale, la stanga si peste Bistrita. De aia am invatat eu sa ma distrez singura.

Imi placea sa citesc revistele Femeia, sa ma joc cu pietrele din Bistrita, dar cel mai tare imi placea sa umblu prin sertare, dulapuri si poduri. De mica pare-se am gasit o placere imensa in a cotrobai prin lucrurile oamenilor.

Posibil sa fie o boala. Posibil si ilegal fiindca sigur incalca cel putin o lege de bun simt, cea a intimitatii.

Eu ma apar spunand ca nu-i chiar asa rau, intr-o casa straina ma limitez la umblat prin cartile din biblioteca si aruncat o privire la produsele din baie (poate si la haine sau incaltaminte daca am prea mult timp liber de pierdut si pisica care nu-i acasa isi permite lucruri pe care eu le vad doar pe net fiindca firmele de pe eticheta nu au reprezentante in Romania).

Pot sa inteleg ca pe unii ii deranjeaza asta, desi pe mine nu m-ar deranja. Indraznesc sa spun chiar ca nu cred ca esti prieten bun cu un om daca nu l-ai lasa sa-ti invadeze intimitatea: casa, calculator, telefon.. Depinde binenteles de ce intelegi prin intimitate si prietenie.

Pentru mine testul de prietenie e foarte simplu, daca nu mi-ai putea spune parola de la mail inseamna ca nu suntem acolo inca.