Aseara am adormit gandindu-ma la suflete pereche, la cum se potrivesc pana la telepatie unii oameni si cred ca am reusit sa fac ce n-a facut tot busuiocul pus sub perne de Sanziene: l-am visat.

Era prietenul meu cel mai bun, nu Nedelca, altcineva, un baiat brunetel spre roscat, dar nu foarte. Si dintr-o data mi-am dat seama ca sa fim prieteni buni nu e suficient. Si ne-am sarutat, si a fost foarte bine :)

Tin minte ca mi-am plimbat mana prin parul lui cand l-am sarutat si atingandu-i urechea am simtit o imperfectiune. Nu ca a mea, altfel. Un indiciu bun :)

Si cumva mai tarziu in visul de aseara am ajuns la Roma, si stiam ca persoana cu care o sa fiu acolo o sa fie f importanta pentru mine, si a reaparut el, si Roma era asa frumoasa ca am ametit..

Nu mi-a zis nimic tot visul, dar simteam ca e de acord cu mine intru tot. Si pentru prima oara dupa mult timp pot spune ca am visat frumos.