Doua concluzii importante am tras azi, cu una o sa incep si cu una o sa termin. Povestea donarii si restul lucrurilor aflate sunt la mijloc.
Mi-am dat seama ca daca tot ma consider dispusa sa testez diverse pe sanatatea si corpul meu, precum regimuri haotice, consumat bauturi alcoolice, piercinguri, substante halucinogene etc, din curiozitate, din placere, din inconstienta :), de ce sa nu incerc si donarea, prin care as putea sa fac un mare bine cuiva? Nu mi-e frica de ameteala de la anemie, fumatul social ori mahumreala, de ce sa imi fie frica de faptul ca m-as putea simti putin rau dupa donare? Si m-am gandit asa: in Romania e criza de sange, acum e momentul sa experimentezi ceva nou: doneaza!
Am ajuns de dimineata la Universitatea de Medicina de la Eroilor in a carei incinta se completau chestionare si se recolta la vedere. Nimic scary, hotarata deja eram asa ca m-am dus sa ma inregistrez si eu. Surpriza a venit rapid: venisera deja prea multi, nu aveau timp sa se ocupe de toti. Si-au cerut scuze, le-am zis ca n-are nimic, oricum si daca ma acceptau printre ultimii era o gramada de asteptat: am vazut pe lista inscrisi vreo 370 de oameni si se chema de-abia numarul 50.
Un lucru interesant este ca problema timpului se datora faptului ca dupa ora 11 nu prea poti sa donezi. Perioada cea mai activa a organismului este in primele cateva ore de la trezire dupa care toate functiile incetinesc, pana seara cand dormim si functioneaza la minimum. Cred ca de asta e bine sa te ocupi dimineata de treburile grele pe care le ai de facut intr-o anumita zi, gen exercitii fizice, drumuri, sau chiar telefoane importante, si creierul e intr-o stare mai propice.
Nu m-am dat batuta si m-am urcat in 96 spre Spitalul Militar - unde am incercat sa donez data trecuta cand nu m-au acceptat din cauza problemelor cu hemoglobina. Asa cum va spuneam si-n august, am ales sa merg sa donez la Militar pentru ca acolo imi rezolv problemele cu sanatatea si mi s-a parut corect sa le intorc favorul. Macar acum, daca atunci nu s-a putut si de la Carol Davilla ma intorceau acasa.
Am ajuns acolo, m-am interesat iar de sectia unde trebuie sa merg, am dat de o sala de asteptare cu tineri care completau chestionare - se pare ca mai multi nu vroiau sa se dea batuti dupa ce la Medicina nu mai primeau, am reluat examinarile medicale, cantarit, verificat hemoblogina, am completat chestionarul si fiindca eram good to go - am ajuns "la aparat".
Cum a fost? N-a durut mai mult decat o injectie usoara, am stat pe un fotoliu mare, numai functia de masaj ii lipsea, m-am jucat cu o mingiuca tot timpul, intreaga echipa era foarte atenta la cum ma simteam, se asigura ca ai aer, apa, ca esti bine, a fost foarte ok. Nu m-am uitat deloc cand m-a intepat si nici la cum se facea recoltarea dar nu se simtea mare lucru si nu mi-a ramas decat un semn micut.
La sfarsit am primit o legitimatie de donator onorific, o insigna in forma de inimioara pe care scrie Doneaza si Salveaza, niste bonuri de masa, felicitari, sfaturi, multumiri.. Iar spatamana viitoare pot sa ma duc sa aflu rezultatele analizelor inclusiv grupa de sange.
E incredibil ce efect psihologic poate sa urmeze dupa ce faci o fapta buna. Credeam ca o sa fiu foarte ametita dupa. De fapt m-am simtit foarte puternica. E bine sa incerci macar o data.
Mi-am dat seama ca daca tot ma consider dispusa sa testez diverse pe sanatatea si corpul meu, precum regimuri haotice, consumat bauturi alcoolice, piercinguri, substante halucinogene etc, din curiozitate, din placere, din inconstienta :), de ce sa nu incerc si donarea, prin care as putea sa fac un mare bine cuiva? Nu mi-e frica de ameteala de la anemie, fumatul social ori mahumreala, de ce sa imi fie frica de faptul ca m-as putea simti putin rau dupa donare? Si m-am gandit asa: in Romania e criza de sange, acum e momentul sa experimentezi ceva nou: doneaza!
Am ajuns de dimineata la Universitatea de Medicina de la Eroilor in a carei incinta se completau chestionare si se recolta la vedere. Nimic scary, hotarata deja eram asa ca m-am dus sa ma inregistrez si eu. Surpriza a venit rapid: venisera deja prea multi, nu aveau timp sa se ocupe de toti. Si-au cerut scuze, le-am zis ca n-are nimic, oricum si daca ma acceptau printre ultimii era o gramada de asteptat: am vazut pe lista inscrisi vreo 370 de oameni si se chema de-abia numarul 50.
Un lucru interesant este ca problema timpului se datora faptului ca dupa ora 11 nu prea poti sa donezi. Perioada cea mai activa a organismului este in primele cateva ore de la trezire dupa care toate functiile incetinesc, pana seara cand dormim si functioneaza la minimum. Cred ca de asta e bine sa te ocupi dimineata de treburile grele pe care le ai de facut intr-o anumita zi, gen exercitii fizice, drumuri, sau chiar telefoane importante, si creierul e intr-o stare mai propice.
Nu m-am dat batuta si m-am urcat in 96 spre Spitalul Militar - unde am incercat sa donez data trecuta cand nu m-au acceptat din cauza problemelor cu hemoglobina. Asa cum va spuneam si-n august, am ales sa merg sa donez la Militar pentru ca acolo imi rezolv problemele cu sanatatea si mi s-a parut corect sa le intorc favorul. Macar acum, daca atunci nu s-a putut si de la Carol Davilla ma intorceau acasa.
Am ajuns acolo, m-am interesat iar de sectia unde trebuie sa merg, am dat de o sala de asteptare cu tineri care completau chestionare - se pare ca mai multi nu vroiau sa se dea batuti dupa ce la Medicina nu mai primeau, am reluat examinarile medicale, cantarit, verificat hemoblogina, am completat chestionarul si fiindca eram good to go - am ajuns "la aparat".
Cum a fost? N-a durut mai mult decat o injectie usoara, am stat pe un fotoliu mare, numai functia de masaj ii lipsea, m-am jucat cu o mingiuca tot timpul, intreaga echipa era foarte atenta la cum ma simteam, se asigura ca ai aer, apa, ca esti bine, a fost foarte ok. Nu m-am uitat deloc cand m-a intepat si nici la cum se facea recoltarea dar nu se simtea mare lucru si nu mi-a ramas decat un semn micut.
La sfarsit am primit o legitimatie de donator onorific, o insigna in forma de inimioara pe care scrie Doneaza si Salveaza, niste bonuri de masa, felicitari, sfaturi, multumiri.. Iar spatamana viitoare pot sa ma duc sa aflu rezultatele analizelor inclusiv grupa de sange.
E incredibil ce efect psihologic poate sa urmeze dupa ce faci o fapta buna. Credeam ca o sa fiu foarte ametita dupa. De fapt m-am simtit foarte puternica. E bine sa incerci macar o data.
4 Comentarii