Prima oprire a fost la Mausoleul de la Mateias. Povestea trista este ca in mausoleu sunt depuse osemintele a peste 2.300 de militari romani. Dar lumea uita de asta cand de jur imprejur privelistea e asa frmoasa. Si am mai vazut si un cutu caraghoios care mergea el asa grabit cum merg cainii cand au treaba, si cu un sandvis mare mare in gura, abia putea sa-l tina.
Dupa ce am urcat scarile l-am vazut pe acelasi cutu, ajuns la destinatie langa padure, cum isi ingropa sandvisul si il acoperea cu pamant folosindu-si nasul. Cutu foarte destept de altfel, nu-i era foame dar stia ca o sa-i fie. Eu n-am reusit trei ani de zile sa-mi iau ceva de mancare la mine pentru cat stateam la facultate.
Am trecut mai apoi prin Predelut pentru a o vizita pe Ioana si pe parintii ei. Ioana cea mica, leoaica si negativista, care la orice intrebare raspundea cu "Nnniiiu!" si care indubitabil este om mare, adica cel putin asa zice ea.
Apoi ne-am plimbat putin prin Bran, unde am vazut pentru prima oara si eu Castelul, de la distanta pentru ca nu se vizita in weekendul acela, si unde am mancat si eu Bulz. Ne-am plimbat insa prin bazar unde mi-am gasit si cadoul de la iepuras: o gaina de plus care sa-mi faca oua de Pasti.
Dupa ne-am dus sa ne cazam la Şimon. Pensiunea cea minunata unde am stat si ne-a placut foarte tare se numeste "Pensiunea Creţu", cea mai putin minunata unde planuisem initial se ne petrecem vacanta si de unde am si plecat intr-o jumtatate de ora se numeste "Dor de munte".
Gazdele noastre de la Pensiunea Cretu foarte simpatici si primitori aveau un baiat de trei ani si o fetita de un an si cinci luni cu niste ochi mari albastri, si omniprezenta, parca nu se putea intampla nimic fara ea.
Pensiunea se afla langa o casa memoriala si langa o bisericuta mica a carei slujba din noaptea de Inviere se putea privi chiar din camera, dar cel mai tare ne-a placut ca este asezata chiar langa drumul ce duce la Schitul Bran, spre Muntii Bucegi, asa ca am profitat si am facut o plimbare la inaltime.
Pensiunea are si o livada in spate unde ceilalti oaspeti pregateau gratare, si unde noi am preferat sa ne relaxam intr-o dupa masa dandu-ne in balansoar si jucandu-ne cu Ursache cel iubicios.
Am fost si prin Moieciu de Sus si de Jos, printr-un restaurant dragut la Cheile Gradistei.. De mancat insa tot la pensiune au fost mesele cele mai grozave: aperitive delicioase si frumos aranjate, salata boeuf, drob, ciorba si friptura de miel, cartofi la cuptor, mamaliguta cu sarmale, pasca, cozonaci, prajituri..
Luni dimineata am plecat sa vizitam Citadela Rasnovului. Iarasi niste privelisti care te lasau masca. Tot felul de puncte negre de protest stricau atmosfera pe care italianul a reusit sa o creeze acolo. In drumul spre casa am mai facut un popas fotografic aici.
In drum spre casa am mai oprit pe la Geamana pentru a fotografia niste frunze inalte, ciudate si exotice dintr-o gradina. Din curte a iesit un baiat care m-a intrebat de ce fotografiez de acolo? Sa intru in gradina ca o sa iasa mai frumos mai de-aproape..
Am ajuns sa vedem toate florile din gradina plus lamaile si portocalii, multe fiind altoite chiar de mama lui, si-am fost invitati sa revenim prin iunie cand e si mai frumos ca infloreste totul. Frunzele pe care le vazusem eu erau bananieri. Si aveau si kiwi si floarea pasiunii si trandafiri, si lalele si cateva feluri de echeveria!
"Romania ar fi altfel daca macar jumatate din oameni ar fi ca cei pe care i-am intalnit in vacanta." Tru :)
0 Comentarii