Eram la Arbore cand m-am lasat convinsa sa ma urc pe bara unei biciclete. Actiunea se petrecea pe Strada Laptariei, "stradă" cu pietre mari si ascutite, pe care le tin bine minte pentru ca le-am cunoscut indeaproape dupa ce Laura Ciclista a pierdut controlul si ne-am rasturnat de-a curmezisul. Apoi pe un Pegas in fata blocului cand Stefan, care acum e casatorit, are un baiat de 2 ani si lucreaza ca sofer pe maxi taxi, mi-a zis ca sunt prea mare pentru asa ceva. Aveam vreo 11-12 ani dar nu eram prea mica sa ma urmareasca peste tot. Men. Mai tarziu m-am proptit intr-un gard cu o viteza de pisti 20 km/h si-am lasat bicicleta baietilor. ( :) Girls.)

Eram cu blugii Motor, o bluza alba cu siret in zig zag, parul despletit, in clasa a V-a si pe role cand am fost sarutata prima oara. S-a construit o casa acolo. Tot cu Pupaciosul am invatat si sa schiez prima oara, 6 ani mai tarziu. La Predeal e inca partie. :)

Cand eram mici si mergeam in vacante ne urcam toti cinci in masina, mama, tata, eu, fratele si sora mai mare si plecam la drum inainte sa se termine noaptea. Mai intai se faceau glumele cu uitatul capului acasa - o anumita persoana isi uita geanta pe la toate popasurile, rearanjarea locurilor (nu stiu in ce familii Praslea e favorizat ca in a mea nu a fost deloc asa) si-apoi toti ochii pe geam sau pe sub genele inchise (Extreme Difficulty Quiz: ghici cum ii avea soferul?). Dupa Slobozia urmau cantecele de drum (de armata sau nationale), jocurile - primele cursuri de creativitate, popasul la Mausoleul de la Marasti, la Hanul Ancutei si-apoi eram aproape ajunsi cu siguranta foarte departe. :)

Te-ai intrebat vreodata cum pleaca in excursii familiile cu patru copii?

Apoi a fost o vreme cand calatoream de cateva ori lunar cu trenul. Nu aratau si nu miroseau grozav, aveau intotdeauna intarzieri, vagoanele erau supraaglomerate, lumina era prea slaba.. Imi place in schimb "muzica" trenului si amestecatura de oameni de toate varstele, singuri sau nu, frumosi sau nu, sociabili sau nu.. Faceam drumuri lungi, pana in celalalt colt al hartii, sau scurte, pana in bratele Cuiva. O singura data am mers cu naÅŸul, odata am pierdut trenul in gara la Adjud, alta data o piatra a spart geamul compartimentului si a trecut la cativa cm de capul meu ( :) the chosen one)..

Tip: In gara iti poti da seama cel mai usor de varsta oamenilor.

Prima din familie care a zburat cu avionul a fost si cea careia ii era cel mai frica de ele si de inaltime: mama. A schimbat cateva in aceeasi zi si desi nu ne-a adus decat o punga de cereale de la Kiev, a facut ceva si mai important; ne-a spulberat orice teama de avioane. Primul meu zbor a fost Bucuresti - Frankfurt; am plecat spre aeroport direct de la serviciu in urma a 20 de ore lucrate, astfel explicandu-se de ce am dormit tot drumul. Nu am stat decat o data la geam, cand am facut cu schimbul cu fetele intorcandu-ne de la Paris; pamantul se vede ca si cu Google Earth doar ca nu ai optiune de zoom (now that would be fun).

Stii cu ce imi doresc foarte foarte mult sa merg?