Jim Warren - Knowledge

["Filosofia mea este aceea din ziua in care scriu" Stendhal

Tester de analize psihologice si pusher de limite, gandesc mereu ca un optimist desi cateodata traiesc ca un pesimist. I .:heart:. optimismts : au preocupari multiple, se intereseaza de orice, deosebit de increzatori in fortele proprii, depun toate eforturile pentru atingerea scopurilor lor, au o buna dispozitie debordanta, deschisi, cordiali, afiseaza uneori un aer de superioritate, se ataseaza de oameni, amintesc succesele si partile lor bune, minimalizeaza gafele, inventivi, binefacatori, insufla curaj, au o mare inclinatie spre aventuri sentimentale, au un erotism periculos, zambesc mult, vorbesc cu inflacarare ridicand tonul cateodata, permanent indragostiti. O autodescriere detaliata.

Si cu toate astea, pot sa traiesc bine merci si fara sa ma placa toata lumea, viata mea nu e una de societate, cu intalniri zilnice, glume, barfe si discutii, nu sunt innebunita dupa petreceri, nu imi place sa spun bancuri, sa povestesc istorioare.. Asa cum e definita o viata autentica.

Defintii.. Am citit cu pixul rosu in mana "Existenta tragica" a lui D.D.Rosca, carte care dezbate pe tema legii supreme a existentei, a tuturor lucrurilor, acest tel al gandirii filosofice care incearca sa inchida tot Universul intr-o formula; notiune pe care o resping integral desi sunt constienta de progresul ideilor prezentate, de perspectiva spirituala pe care ele au deschis-o. Motivul meu e unul simplu, orice formula se dovedeste cu timpul prea stramta, atunci cand experienta noua depaseste peste masura experienta initiala care a dat nastere notiunii respective. Inteligenta omeneasca trebuie sa depuna efort in a intelege tot mai multa realitate dar, asa cum o dragoste mare e ucisa atunci cand din egoism incerci sa o inchizi in lumea ta mica, nu trebuie sa inghesuiesti valorile Universului ci sa le imbratiseszi cu suplete tot mai de aproape. Cred si eu ca lumea nu e absurda, ca are un scop ultim, ca existenta are un sens dar caile pe care merge speculatia filosofica sunt lungi, intortocheate iar deductiile stiintifice sunt fragmentare si discontinue. Daca exista "The Absolute One", cea pe care Thales a crezut-o apa, Heraclit - focul, Schopnehauer - vointa, Pitagora - numarul, atunci ea nu poate fi decat, eventual, opera viitorului, a indepratatului viitor.

Asa cum afirma si Rosca, pana la urma, "vointa de a fi integral rationala nu e a existentei insasi ci a ganditorului". Cu alte cuvinte.. nu te lega la cap, daca nu te doare.]

Tot din Existenta Tragica am aflat inca un lucru interesant:

Se stie ca numarul scrisorilor fara adresa ce se arunca in cutiile postale pe un an, intr-o tara cu populatie mare, oscileaza, de aproape, in jurul aceleiasi cifre. Desi cauzele care au putut determina pe fiecare individ in parte sa uite sa scrie adresa sunt absolut altele de la an la an, efectul ce-l produc este aproape constant.

Binenteles e vorba de legea numerelor mari, legea hazardului.