Am in lista de prieteni un terapeut, Nicoleta Popliceanu, care ajuta persoane sa se vindece de probleme emotionale. De Craciun a postat niste lucruri pentru cei care simt ca nu au realizat poate destul in anul care trece, sau ca nu sunt suficient de buni. Mai jos este sumarul postarilor, impreuna cu o imagine de care am dat intamplator online zilele acestea, si care a avut alt sens printre mesajele ei.
Am rezonat cu ce a scris, deoarece cunosc exemple de celebritati care au avut sustinerea deplina a parintilor lor (nu neaparat financiara), sau a altor persoane, si acest lucru i-a ajutat sa devina mari.
Alteori poti avea pur si simplu noroc, si sa primesti ajutor de la un necunoscut.
Dar ce mi-a placut cel mai mult a fost al doilea mesaj, pe care l-a transmis la scurt timp dupa primul:
Daca ramanem doar la primul mesaj, in care am inteles ca am fost niste victime, nu am castigat nimic.
Daca nu am avut sansa unor parinti care sa ne sustina, sau norocul sa intalnim alte persoane care sa ne ajute sa devenim ce ne dorim, trebuie sa invatam sa ne crestem noi, pe noi.
Daca avem copii, sa invatam sa ii crestem pe ei. Iar daca nu avem copii inca, sa intelegem cat de importanta este maturizarea inainte de a ii avea.
Nimeni nu a devenit cineva, fara ca altcineva sa contribuie
Asta e ceea ce constati cand plasezi starurile in istoria succesului lor.
Trebuie sa fii acceptat, descoperit si ajutat pentru a deveni mare.
Daca ai ideea ca trebuie sa fii mare inainte de a fi acceptat, nu vei ajunge departe.
O astfel de idee porneste de la parintii imaturi, carora nu le plac copiii si nu au rabdare sa sustina pe cineva sa isi cultive talentele si sa creasca.
De la o rana de care au suferit si ei, de a nu li se recunoaste valoarea, caci nici bunicii tai nu au vazut potentialul parintilor tai si le-au spus ca trebuie sa fie la un nivel diferit pentru a merita iubire, acceptare, respect.
Am rezonat cu ce a scris, deoarece cunosc exemple de celebritati care au avut sustinerea deplina a parintilor lor (nu neaparat financiara), sau a altor persoane, si acest lucru i-a ajutat sa devina mari.
Alteori poti avea pur si simplu noroc, si sa primesti ajutor de la un necunoscut.
Dar ce mi-a placut cel mai mult a fost al doilea mesaj, pe care l-a transmis la scurt timp dupa primul:
În adolescență, așteptam ca cineva să recunoască că sunt specială și să mă salveze.
Nu a apărut nici un prinț să îmi întindă mâna. Așa încât, m-am salvat singură.
Am dus o muncă intensă de cercetare și am descifrat codurile psihicului.
Cum devii o persoană extraordinară și cum obții încrederea în sine care te face de neoprit.
Salvatorul s-a reîncarnat în mine.
Daca ramanem doar la primul mesaj, in care am inteles ca am fost niste victime, nu am castigat nimic.
Daca nu am avut sansa unor parinti care sa ne sustina, sau norocul sa intalnim alte persoane care sa ne ajute sa devenim ce ne dorim, trebuie sa invatam sa ne crestem noi, pe noi.
Daca avem copii, sa invatam sa ii crestem pe ei. Iar daca nu avem copii inca, sa intelegem cat de importanta este maturizarea inainte de a ii avea.
0 Comentarii