Nu stiu voi cat va ganditi la moarte, dar eu o fac foarte putin. Ma consider foarte norocoasa ca parintii mei sunt sanatosi si nu am avut de suferit din astfel de cauze.

Dar pe fundal intrebarile exista: cum voi face fata mortii celor dragi si apropiati? Mortii mele? Citesc povestile altora si intuiesc ca e unul din cele mai grele lucruri din viata.

Citesc stirile si vad ce tragedii au loc in lume: in cel mai recent cutremur din Nepal au murit peste 4000 de oameni. De asta sunt in cautare de raspunsuri, pentru a intelege si a accepta moartea.

Am gasit pana cum niste cuvinte de ajutor in discursul lui Charlie Chaplin, continut in prima parte a melodiei:


"The hate of men will pass, and dictators die, and the power they took from the people will return to the people and so long as men die, liberty will never perish"

Cu fiecare din noi, cu fiecare generatie, moare rautatea sau incapacitatea noastra de a face lucruri mai bune. Mor oameni buni dar mor si dictatorii, criminalii, oamenii care se opuneau progresului din societate..

"Accepti sa mori doar pentru ceea ce te face sa traiesti". 
spunea in Citadela Antoine de Saint Exupery. 

Cuvintele lui ma ajuta sa inteleg curajul celor care au murit in razboi pentru libertate, a voluntarilor care se duc sa opreasca epidemii stiind ca s-ar putea sa se imbolnaveasca si ei, a tuturor celor care s-au sacrificat, au imbratisat moartea pentru ca ceea ce facea viata sa merite traita, sa supravietuiasca.

In filmul Hector and the search for happiness un calugar tibetan ii spune personajului principal ca "fericirea poate sa nu fie in lucrurile pe care le vrei, ci in cele pe care le eviti". Ne temem de moarte si tocmai de aceea, stiind cum sa o acceptam ne poate aduce fericire.