O carte te poate face sa razi, sa plangi, sa tipi - cum a zis Irina, te face mai destept, adeseori iti da subiecte de conversatie, de meditare, dar arareori, ma gandesc eu, te face sa vrei sa stai in maini.

Nu v-am zis asta cand am scris despre carte/film, dar Mananca roaga-te iubeste aici a lovit cel mai bine: nu m-a apropiat mai tare de mancare, nici de rugaciune, nici de iubire, dar m-a facut sa-mi doresc sa pot sta in maini.

Aflata pe o cladire in India Liz spune:

"Asa ca m-am ridicat, si pentru a-mi serba nou-gasita libertate, am stat pret de cateva momente in maini pe acoperisul gurului meu. Simteam sub palme tiglele prafuite. Imi simteam forta si echilibrul. Simteam pe talpile goale briza racoroasa a noptii. O ridicare spontana in maini e un lucru pe care niste suflete calme si albastre nu-l pot face dar care poate fi facut de oameni. Noi avem maini; le putem folosi pentru sprijin daca asta vrem. E privilegiul nostru. E una dintre placerile pe care le poate oferi faptul ca avem un corp. De asta are Dumnezeu nevoie de noi. Pentru ca lui Dumnezeu ii place sa simta lumea cu mainile noastre."

In seara asta am invatat sa stau in maini. Wuu huu!