Am observat in ultimele zile cum raul e facut doar de oameni nefericiti, de parca vor sa imparta nefericirea lor si la altii.

Nefericirea transforma persoanele vesele, preocupate sa-si indeplineasca visurile, in persoane acre care se pun in drum sau dau coate pentru a le strica si celorlalti ziua.

Oamenii nu sunt nici buni, nici rai, doar ca perioadele din viata lor sunt mai bune sau mai rele, in timp ce umerii lor duc la fel.

Si celor dragi cateodata umerii le sunt prea impovarati. Cat depinde de ei sa ne protejeze si sa-si controleze iritarea si cat depinde de noi sa iertam si sa intelegem?