Despre certuri intre prieteni

"Preferam foarte mult tovarasia Margueritei, o fetita americana care folosea fraze extraordinare si cuvinte ciudate, neauzite inca de mine pana atunci. Ne spneam una alteia o multime de povesti.

Intr-o zi am avut o disputa foarte serioasa cu Marguerite asupra felului in care vin pe lume copiii. Am asigurat-o ca pruncii erau adusi de catre ingeri. Marguerite insa m-a asigurat ca faceau parte din rezervele doctorilor si ca si ca erau adusi de acestia intr-o geanta neagra. Cand disputa noastra era foarte infierbantata, Fanny, guvernanta plina de tact, i-a pus capat o data pentru totdeauna:
-Asa e, draguta mea, pruncii americani sunt adusi in geanta neagra a doctorului, iar cei englezi de catre ingeri. Nimic mai simplu."

Despre munti

"Nu mutam la Pau, in sudul Frantei. Nu duceam intr-un loc unde aveam sa vedem muntii, asa spunea mama. Am pus o multime de intrebari despre munti. Erau foarte, foarte inalti? Mai inalti decat turla bisericii St. Mary? am intrebat eu foarte interesata. Pentru mine era cel mai inalt lucru pe care il stiam. Da, muntii erau mult, mult mai inalti; se ridicau pana la sute si mii de metri. M-am apucat sa ma gandesc la toate acestea si sa incerc sa-mi inchipui muntii. Mi-am lasat capul pe spate si mi-am atintit ochii spre ceruri. Asa trebuiau sa arate muntii; inaltandu-se si tot inaltandu-se, sus, sus, sus, pana cand se pierdeau in nori. Era un gand care-mi inspira respect si frica."

Despre romantismul la sofa

"Acest obiect de mobilier, sofaua, este azi asociata mai degraba cu psihiatrul, dar in epoca victoriana era simbolul mortii timpurii, a slabiciunii si a povestii romantice cu litera mare.

Pe atunci o sensibilitate extrema, lesinuri, o tuberculoza timpurie erau foarte la moda. Si cum bunica impartasea atat de mult acest punct de vedere, in mod frecvent, tam-nesam, informa in mod misterios pe diferitii tineri din jurul meu cat de teribil de firava si delicata eram. Cand aveam 18 ani unul din admiratorii mei ma intreba cu ingrijorare: "Esti sigura ca nu o sa racesti?". Indignata protestam si-i spuneam ca intotdeauna fusesem robusta si fata ingrijorata se lumina. "Dar de ce spune bunica ta ca esti delicata?" Atunci trebuia sa le explic ca bunica facea tot ce-i statea in putere pentru ca sa par interesanta.

Bunica imi povestea ca in tineretea ei tinerele fete nu erau niciodata in stare sa manance cine stie cat si ca abia se atingeau de mancare la masa, daca era prezent vreun barbat. Mai tarziu li se duceau insa in camera de culcare tavi copioase."

Despre asteptarile parintilor

"Azi parintii sunt hotarati ca odraslele lor sa straluceasca. "Am facut mari sacrificii ca sa ai o educatie aleasa", spun ei, iar copilul este considerat mult prea vinovat daca nu indeplineste sperantele lor.

In acele vremuri parintii erau mai realisti si nu tineau ca odraslele lor sa fie la fel de rasarite ca ale vecinului. Desi aveau multa consideratie si le doreau o viata fericita si plina de succese, parintii de altadata isi priveau copilul cu mai putina pasiune si luau hotarari tinanad seama de capacitatile lor: A era cea desteapta, B era cea draguta, C era mai simplut, el nu era un intelectual, o activitate intr-o intreprindere sau in constructii va fi un lucru potrivit pentru el. Este o mare usurare cand stii ca nu se asteapta de la tine sa dai mai mult decat ai.

In familia noastra, sora-mea a fost recunoscuta ca cea isteata. Fratele meu avea imens de mult farmec personal, o inclinare pentru literatura. Eu am fost considerata, desi cu blandete, ca fiind cea inceata la cap. Aveau dreptate. Stiam asta si nu ma mahnea. Ma resemnasem sa fiu cea "greoaie la minte". Abia pe la 20 de ani mi-am dat seama ca standardele familiei mele erau prea inalte si de fapt eram tot atat de agera la minte, daca nu chiar mai agera decat oamenii obisnuiti. Niciodata nu am fost in stare sa vorbesc prea limpede si intotdeauna imi va fi limba legata. Este probabil una din cauzele datorita careia am devenit scriitoare."

O autobiografie, Agatha Christie
1977