Iubirea vietii mele din scoala generala si liceu (si sa mai zica cineva ca nu am sentimente stabile), m-a intrebat intr-o zi de primavara, in timp ce bananaiam fara directie si vorbeam ca si acum numai prostii, fara ce cred eu ca n-ar putea el sa traiasca.

Romantic cum il stiam (a venit pe viscol sa-mi aduca un trandafir in ziua urmatoare a primului sarut), ma asteptam sa-mi faca din nou o declaratie de dragoste. Genul care ar trebui sa vina cu muraturi la borcan. In schimb, mi-a marturisit ca nu, nu fara mine, ci evident, fara internet. 1-0 pt Internet, am zis, pregatindu-ma pentru batalie.

Tot iubirea vietii mele din generala si liceu mi-a facut si prima adresa de mail. Insert moment de reculegere pentru mereu_indragostita@yahoo.com. End. Pe vremurile acelea, programam in Pascal cu metoda bulelor si cu o mana legata la spate, dar nu stiam cum se inchid ferestrele de internet. Si deschideam la ferestre pana mi se bloca calculatorul.

Frecventa mea de navigatoare a fost cam de 2 ore/zi, 5 zile/saptamana in timpul primilor ani de liceu si intotdeauna in laboratorul de informatica, dar o faceam cu asa o inocenta si-o teama sa nu stric ceva, ca nici nu se pune. Si cum dadeam eu teze acolo si ma pregateam pentru bac, descopar primul site care mi-a captat atentia. Ready or not, here it comes :
noi2

Absolut fascinant, ar merita un post intreg. Mi s-a parut grozav, mai ales ca era o combinatie a mai multor crezuri si interese ale mele:

convingerea ca oamenii sa pot intalni in cele mai ciudate moduri, confirmarea ca sunt mii de oameni care cauta ceva, faptul ca printre ei sunt cateva sute care se potrivesc in liniile generale a ceea ce cauti tu, poate cincizeci cu genul tau de simt al umorului combinat cu inteligenta, dintre care zece baieti, si poate unul care o sa te convinga ca o intalnire cu el poate sa-ti faca ziua mai frumoasa.