Cum ai reactiona daca ai afla ca tu esti personajul principal al cartii cuiva?

In primul rand, evident e al doilea - but humor me, trebuie sa explic teoria mea in ce priveste "obsesiile marete". Pentru cei care au citit "What the bleep do we know?", "The Secret", sau in general carti de autoeducare, nu o sa vina ca o noutate faptul ca pentru a obtine ceea ce iti doresti trebuie sa te concentrezi pe acel ceva. Trebuie sa te gandesti cat mai des posibil la lucrurile care vrei sa sa se intample.

Citeam in "Think and grow rich" (Napoleon Hill) ca "sistemul de functionare al calculatorului electronic a fost proiectat sa fie f asemanator cu cel al creierului si al sistemului nervos. Tocmai de aceea calculatorul, precum creierul, functioneaza pe repetitie.. repetitie.. repetitie.." Asa se creeaza obsesiile, iar obsesiile sunt penultimul pas inainte de succes.

Tocmai de aceea ii admir pe oamenii capabili de obsesii marete (si sunt marete atat timp cat visul lor nu incalca legile universale). Ii vad ca inteligenti, perseverenti, curajosi, puternici. Ei sunt oamenii care "stiu ce vor" si care vor merge pana in panzele albe pentru a castiga.

Tocmai de aceea il admir, chiar daca subiectul obsesiei sale.. sunt eu.

"S.P." e un roman de dragoste in care Dan publica (fara voia mea) o mare parte din corespondenta pe care am purtat-o de-a lungul anilor (adolescentei mele). Mi-a trimis o copie a copertii acum cativa ani dar nu am reusit sa gasesc cartea in nici o librarie si-am renuntat. Thx to the Internet acum cateva zile am comandat-o online.

Ma gandeam la romanul - raspuns al lui Maitreyi, "Dragostea nu moare".. O replica in care sa prezint lucrurile asa cum le-am vazut/simtit eu, in care sa-i pot spune pentru ce imi pare rau si pentru ce nu, in care sa-i marturisesc daca am fost fericita cu el si daca m-a ajutat sa devin ce sunt acum. Din cate il stiu, si el astepta raspunsul asta.

I was not freaked out, am fost magulita. Si nu pentru ca ai scris o carte despre mine, ci pentru ca am fost enigma ta.