De ceva vreme am inceput sa utilizez iar msn-ul. Printre optiunile de la logare se gasesc si remember me/forget me. Atat de simplu poti sa alegi daca doresti sa fii tinut minte sau uitat. Nu mi-a placut The Eternal Sunshine of the Spotless Mind dar m-a facut sa gandesc lucrurile si din perspectiva asta. Cum ar fi daca un simplu forget me ar sterge cu totul o persoana din amintirile noastre? Am uita oare tot ce am invatat pe parcursul relatiei?

In A Good Year, bunicul ii spune nepotului sa nu se intristeze din cauza unei infrangeri pentru ca nu din succese vei invata, ci din esecuri. Sa se aplice asta si in relatii?

Intr-unul din seminariile lui, David vorbeste despre oamenii care fac lucruri pentru a obtine aprobarea celorlalti. He makes it sound like it's a bad thing.. Din experienta stiu ca incercand sa ma ridic la pretentiile cuiva, m-am imbunatait considerabil. Perioadele acelea le consider infloritoare, benefice. Intr-adevar pretentiile pot sa fie nesfarsite dar pe parcursul indeplinirii lor devenim persoane mai competente.

Vorbeam cu Radu aseara despre atractie si dragoste. Ii povesteam cat de nedrept mi se pare faptul ca pentru ca o relatie sa fie excelenta.. femeia trebuie sa iubeasca putin si sa inteleaga mult iar barbatul trebuie sa iubeasca mult si sa nu incerce sa inteleaga nimic. Ca femeia nu poate sa fie nebuna de dragoste in timp ce barbatul trebuie sa fie innebunit de atractie.

Pe de alta parte, mi-am dat seama de o mare diferenta..

Pentru cei de care ma simt atrasa as face orice pentru a ii avea langa mine, pentru a fi eu fericita langa ei, dar as concura pentru a avea mai multa putere, mai mult control asupra legaturii; si probabil odata ce l-as obtine valoarea lor ca oameni ar scadea in ochii mei.

In schimb pentru cei pe care ii iubesc.. as face orice, oricand pentru a ii stii in siguranta, pentru a ii vedea indeplinindu-si visurile, pentru a ii stii pe ei fericiti. Ii iubesc cand sunt puternici si au succese dar ii iubesc la fel de mult si vreau sa fiu langa ei si cand sunt slabi, cazuti, cand au nevoie de cineva pe care sa se sprijine. Valoarea lor nu va scadea niciodata.

Radu nu a fost de acord. El crede ca vom intalni pe cineva care sa ne iubeasca cu acceasi intensitatea si va exista un echilibru in relatie. Sau.. ca putem iubi cat vrem noi dar ca nu trebuie sa o aratam.

E greu sa iti ascunzi emotiile.

Tin minte, vorba lui Bjork, cat de "violent de fericita" eram la intalnirile cu o persoana pentru care imi pierdusem capul. Tremuram din toate incheieturile si singurul loc in care puteam sa respir calma era cand ma strangea in brate si il simteam al meu. Poate de aceea cand ne strangeam in brate, ma agatam de el minute in sir. Noaptea eram intr-o permanenta stare de tensiune sexuala, nu reuseam sa adorm decat in stari crunte de oboseala; era un chin pentru amandoi. Rar discutiile noastre atingeau lucruri intime, profunde in timp ce toate senzatiile erau incredibil de intense.. Foarte multa atractie care nu a dus la nimic bun. Am facut greseli dupa greseli si nu am ramas cu nimic.

Am invatat in schimb ce e atractia, cum se creeaza si cum se pastreaza si cata putere iti confera. Dar in the end, imi doresc ce isi doresc toti: a real lasting love. No tricks, no show..

Atractia creeaza impresia de dragoste. Sau poate chiar asta e dragostea. Am 21 de ani si inca nu stiu nimic. Sa-mi fie rusine :)

Tin minte primul moment cand ma uitam la TV si vroiam sa schimb canalul, dar nu aveam cu ce, iar prima idee a fost sa iau telefonul si sa-i dau apel telecomenzii. Evident, nu am reusit decat sa ma amuz. Mi s-a mai intamplat de atunci sa ma gandesc sa dau apel cheilor, ceasului si altor lucruri ratacite. O solutie imposibila. Me not very smart :P

later edit: no wonder they say love is blind. vezi insomnii cauzate de tensiune sexuala cand de fapt cineva sforaia ingrozitor langa tine. ha ha funnea :)