Mai intai am dat turul gradinii. Am mers la fantana dorintelor si m-am speriat (pana acum nu o vazusem decat seara, cand luna straluce frumos in apa cristalina) - era o apa verde si densa - wtf? Eh bien, interpretarea a fost ca si in cel mai tulbure put ajunge o raza de lumina :)
Apoi am inconjurat partea care te duce pana langa Dambovita. Imi plac aleile astea lungi. Mai e una la fel in Cismigiu, una in Herastrau..
Si-apoi am ajuns la sera. Mi-a trecut prin cap gandul.. "asta e un lucru pe care mi-l doresc de la persoana pe care o doresc; sa-si doreasca sa-mi arate serele, sa gaseasca acea cale de a intra in interiorul lor", pe care eu nu reusisem sa o descopar.
But the again, gandurile s-au indreptat si-au zis hotarate "Nu am nevoie de nimeni. Pot si singura". Si uite asa incet incet am gasit usa secreta.
M-am furisat cuprinsa de teama si curiozitate. Ma copleseste o bucurie atunci cand vizitez pentru prima oara un loc care mi s-a parut mult timp plin de mister si oarecum de nepatruns.
Ce am vazut, ce am descoperit si ce am visat in serele de la Gradina Botanica..
In compartimentul care nu se viziteaza deoarece "pentru buna dezvoltare a plantelor mai ales pentru Nufarul de Amazon
sunt necesare: temperatura peste 31 grade, umiditate ridicata peste 20% si lipsa curentilor de aer" am vazut un pitic care facea baie printre nuferi. Sarea in apa de pe petalele lor lasand in urma cerculete care se intindeau pana la marginile piscinei. De fapt compartimentul nu se viteaza pentru ca "piticilor nu le plac musafirii nepoftiti. sunt fericiti langa nuferii lor"
Am aflat ca Cataceale-le si suculentele mari pe care toti le credem tipice Mexicului sunt de fapt raspandite mult mai mult pe solurile din Africa.
Am mai vazut
un cactus mic in care parea ca au incremenit o duzina de pestisori mici si dungati, cu coditele in sus, curiosi, ingramaditi in cautarea a cine stie ce comori.
Furcrarea selloa
si dorinta ei de a cuceri Bucurestiul. Aparent au trebuit sa o lege pentru a nu fugi inapoi in Columbia.
Cactusi mirese cu frumoase coronite roz sau sangvia.
Cactus ca paletele de ping pong cu buline trendy dupa tendintele primavara vara anuale.
Un cactus rege Echinocactus grusonii
Regele avea regina lui, o latino-americana Cylindropuntia imbricata
cu o silueta de invidiat si un prea bine dezvoltat simt de protectie (regele nu ar fi avut pe unde sa fuga).
Parca desprinsa din tablourile acelea colorate braziliene am vazut-o pe Brunfelsia calyciba, cu frunze de un verde aproape fosforescent si flori purpurii.
Tot in Brazilia eu cred ca se imbatraneste tare frumos. Am ca dovada Neoregelia marmorata cu varfurile ei ofuscate dar roz.
Langa ea ca o sora mai mica Neoregelia carolina cu centrul ei roz.
Printre sere se putea ghici langa o magnolie o productie speciala de lalele si zambile, probabil apartinand ingrijitoarelor gradinii.
Am mai vazut un patrunjel urias MALAIEZIAN - Palmae Caryota mitis care cred ca i-ar fi ajuns lui tata pentru 2-3 ciorbe de vara.
In topul preferintelor se afla insa stufosul Trachycarpus fortunei din China.
M-am aplecat si i-am soptit "Dar mie.. mie ce imi rezerva viitorul?" Dar nu mi-a raspuns, era prea ocupat sa isi inalte ramificatiile spre soare. Deh, un mesaj optimist zic eu ;))
O alta regina fu Roystonea regia sau "bate mamaliga" sau "popica lunguiata", o credincioasa de regie oreodoxa din CUBA.
Un trunchi ciudat furase foile cocenilor de porumb din campurile insulei Seychellos si sa imbracase sa fie frumos. Adevarul e ca are nevoie macar de acest mic avantaj cu un nume ca: Dictyosperma aurea. Would you date him? :P
India, Cuba si Africa de N stateau la o cafea. Se imprietenisera si-si incolaceau frunzele de liliaceae si palmae.
Un mic corcodus si o mare planta agatatoare cu un nume gurmand "Monstera deliciosa". O fi chiar asa? Nu stiu.. nu mi-am facut curaj sa gust. Si-asa mi-era frica de necunoscut. In habitatul acelea se pot dezvolta diverse organisme. La iesire era sa dau peste o un dinozaur zau, true story!
Era si o scarita langa ele prin care parca te provocau mandre sa vezi pana unde au stiut ele sa se urce.
Era cat pe ce sa nu observ sala orhideelor, cea plina de floricele roz, cyclam, movulii, mov aprins, mov intens, flori rosii si flori albe. Columbienele din urma Spathiphyllum floribundum erau niste cuceritoare.
Si-n sala de unde venea mirosul ametitor..
am vazut primul LAMAI autentic Citrus limon, periculos de imbietor pentru o iubitoare de limonada ca mine. Dar mi-am promis ca in 2007 nu o sa fur. Lsa ca mai vizitam si anu viitor :D doar nu face picioare si fuge.
Mai intai am zarit floarea de lamai, alba ca o mica zambila desfacuta. Apoi (si probabil pe aici am ramas cu gura cascata) am vazut lamaile in starea lor naturala, neculese, fragede, de matrime medie si inca albe. Apoi una care-as fi jurat ca e grapefruit, altele mici ca niste mandarine, si-apoi cateva portocale. Un paradis citric ca in regiunile lor natale subtropicale.
Inainte sa ies mi-a mai iesit in cale un ghiveci zburator. Avea aripi de inger si probabil purta o floare ingeras. Oare asa se nasc florile?
Sera din Gradina Botanica - o permanenta vara cu flori si un rasfat de simturi.
1 Comentarii