Sa creez un film la fel de frumos ca La Vitta E Bella, cu povesti/parti din viata unei fete care aduce zambete pe buzele oamenilor, cu visuri si cu puterea de a lupta pentru a le indeplini, care se bucura de cele mai simple si totodata fascinante lucruri, care desi duce o viata grea reuseste sa le faca celorlalti o viata extraordinar de frumoasa.

Sa invat limbajul semnelor, sa ii pot ajuta pe copii, pe batranii.. pe oamenii bolnavi, saraci sau neindreptatiti, sa aud un "Multumesc, mi-ai fost de mare ajutor", sa vad pe mai multe chipuri linistea si fericirea ce mi le doresc mie. Sa donez sange, bani si sa-mi petrec o parte a timpului langa oameni care au nevoie de ajutorul cuiva, al meu.

Sa pictez tablouri din imaginile pe care memoria mi le pastreaza in arhiva celor mai frumoase momente din viata: un apus varatic in Magurele cu auriul aruncat pe blocuri sau nunatele de roz dispuse simetric pe cer, satul Botos asa cum se vedea din tufele de afine de langa padurea de langa pasunea de langa matusa, marea pe care Eminescu si Veronica o privesc din coltul falezei de la Constanta de langa Cazino, flori, animale, copii, zambete si saruturi..

Sa scriu o carte de basme plina de istorioare amuzante ca cele care ii amuza de ani de zile pe colegi, pe verisori si pe oricine sta sa ma asculte; cu magicieni, pescari, sau batrani cu parul alb ce locuiesc in imparatii de deasupra cerului. Sa colaborez cu Laura in scrierea povestilor la fel cum domnisoarele din gasca doamnei Brody (it's from a book I'm reading) scriu pe rand cate o pagina. Poate un basm despre cele doua surori care au salvat speranta (such a clichee :))

Sa invat sa cant la pian melodia lui Yann Tiersen de care sunt atat de indragostita - Comptine d'un autre ete l'après-midi.

Sa fiu un model, un om care poate schimba lucrurile prin puterea exemplului, un om care a inteles despre ce e vorba in unele aspecte ale vietii si care vrea si poate sa le transmita mai departe. Un om care nu uita de unde a plecat, care poate intelege greutatea unor lucruri, care gaseste mereu o latura pozitiva, o solutie, un cuvant de alinare, un gand bun.

Sa imi stapanesc orgoliul, sa iert greseli si sa am mai multa incredere in cei din jurul meu, sa trec mai usor peste suparari, sa imi amintesc mereu ca "fiecare minut de stres e timp pierdut, ireversibil si de neinlocuit", ca solutia nu este sa te superi sau sa invonvatesti pe cineva ci sa devii o persoana mai buna, "Don't get mad, don't get even. Get Better." si ca "Lucrurile au importanta pe care tu le-o acorzi".

Sa gasesc un echilibru intre ganduri si actiuni, intre "I have to" si "I'd like to", intre dominatie si supunere, intre viata pe care o traiesc pentru mine si cea pe care o daruiesc celorlalti, intre apropiere si libertate, intre starile de extaz si cele de tristete (I sound so buddist, don't I? :P).

Sa nu obosesc niciodata in goana dupa cunoastere, frumos si iubire. Sa las pasarile sa zboare si sa ii iubesc mai mult pe cei cei care ma iubesc pe mine. Sa fiu demna de ales si sa ma las aleasa (deep :)). Sa ma bucur de ceea ce am (sa apreciez lucrurile fara a fi nevoie sa le pierd pentru a face asta) si sa-mi doresc mereu mai mult.

Sa nu mai plictisesc cu posturi dintr-astea :P


pic from Post Secret