Povestea birjarilor eunuci din Bucuresti

Birjari asteptand clienti

Am aflat azi din cartea "Strazi vechi din Bucurestiul de azi", de Alexandru Ofrim, povestea birjarilor, adica a "taximetristilor" de alta data din Bucuresti, foarte ciudata dar interesanta. V-o povestesc in continuare, asa cum am aflat-o si eu.

La mijlocul secolului al XVIII-lea a aparut o secta ruseasca, scapeti sau scopiti, ai carei adepti credeau ca pot intra in Imparatia Cerurilor daca se castreaza (in limba rusa skopet insemna eunuc). Barbatii se supuneau de buna voie acestei operatii dupa ce faceau copii.

Considerati eretici, au fost interzisi si persecutati in Rusia, fapt care i-a determinat sa se refugieze in alte tari. Mai intai au sosit la Iasi, pe la 1828, apoi la Bucuresti, stabilindu-se in zona Mosilor, unde au intemeiat strazile Scapeti si Birjari.

Pe la 1870 comunitatea lor numara in jur de 130 de barbati si 60 de femei. Indeletnicirea lor principala era birjaritul. Cunoscuti si sub numele de muscali (rusi), ei erau proprietarii unor trasuri elegante care stationau langa Teatrul National, pe Calea Victoriei.

Denumirea de birja vina de la ei, intrucat la Sankt Petersburg, trasurile stationau in Piata Bursei, iar bursa in ruseste se pronunta "birja".

Muscalii au fost o particularitate a Bucurestilor, disparand treptat inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand nu au mai putut face fata concurentei automobilelor, dupa ce au dominat un secol transportul de lux al capitalei.

Birjari in fata fostului Teatru National, de pe Calea Victoriei

Am aflat dintr-un articol de pe site-ul Romania Libera preturile calatoriei cu birja (5 lei dus-intors) si pretul abonamentelor (137 de lei pe luna) in conditiile in care salariul unui inalt demnitar la acea vreme era de 1000 de lei, iar cu 5 lei putea manca o masa intreaga o familie de 4 persoane.

Articolul mentioneaza ca si in zilele noastre, pe strada actual Episcopul Radu, fosta Birjarilor, se mai pot vedea urmele curtilor mari care adaposteau grajdurile pentru cai si trasuri, precum si case extrem de vechi care aveau in fata niste porti mari de scandura vopsita in verde sau in galben, inalte de trei metri, neobisnuite altor locuinte bucurestene.

Cand ajungeti prin zona Obor sa aruncati deci o privire atenta la casele de pe acea strada, unde candva au trait "Birjarii spani si cu voce pitigaiata, martori muti la bucuriile si durerile bucurestenilor" (Alexandru Predescu).