Fii ca Amundsen

La inceputul anilor 1900, Polul Sud era inca un teritoriu necunoscut.

Primii exploratori, Robert Falcon Scott si echipa lui, printre care si Ernest Shackleton, au incercat sa fie cei dintai care sa ajunga la acest Pol.

Primisera foarte multa sustinere pentru aceasta curajoasa initiativa; sute de kilograme de ciocolata si haine speciale facute de Burberry,.. si binenteles ca doar asta am retinut eu, dar ideea e ca se pregatisera cativa ani si aveau de toate ce au considerat ca le va trebui.


Nu au reusit sa ajunga la Pol, a fost un chin groaznic incercarea, cainii nu trageau saniile cu provizii asa ca au trebuit sa mearga si sa le traga ei pe jos, au suferit de toate relele pe care le cauza frigul, au riscat sa isi piarda viata, dar totusi au reusit sa fie primii care descopereau cat de cat zona.

Peste ceva timp, Ernest Shackleton, membrul din prima echipa a lui Scott pe care il mentionam mai devreme, isi aduna propria echipa, isi face provizii mai bune bazandu-se pe experienta anterioara, isi ia cu el ponei, sa traga mai bine si sa si manance mai bine, si porneste in propria lui expeditie.


Ajunge mai departe decat ajunsese Scott, deci ii bate recordul si devine omul care a ajuns cel mai aproape de Pol, dar intampina si el probleme mari si cand isi da seama ca viata echipei ar putea fi pusa in pericol, ia decizia sa se intoarca. Pentru asta oamenii lui i-au fost foarte recunoscatori si il vor insoti si in alte expeditii, dar asta e alta poveste.

In 1911, Scott, cel de la inceput, se hotaraste sa incerce din nou. Facuse rost de sanii motorizate daca am retinut corect, si se pregatise si el mai bine, imprumutand cateva idei chiar si de la fostul lui subaltern, acum rival in cursa spre Polul Sud, Shackleton.

Numai ca in cursa intra si norvegianul Roald Amundsen.

Amundsen, cel de care ziceam in titlu. Acesta vine pornit dar si mai important, extrem de bine pregatit: cu genul de caini care trag fara probleme pe zapada, cu haine de inuiti (eschimosi) imblanite, corturi negre care sa absoarba lumina pentru a nu fi afectat de snow blindness...

Nu avea nimic motorizat, avea insa experienta si o pregatire pana in cele mai mici detalii, in urma studiului vietii inuitilor. Se temea ca Scott, care era si el pe drum, o sa ajunga inaintea lui, asa ca atunci cand a atins Polul Sud, s-a uitat cu neincredere in jur, nevenindu-i sa creada ca a fost primul.

Si nu doar ca a fost primul, a ajuns cu peste o luna inainte de Scott!


Scott si oamenii lui au ajuns dupa 5 saptamani, au vazut deznadajduiti cortul lui Amundsen si toti 5 au murit la intoarcere, fara provizii si putere sa continue...



Mi-a ramas in minte povestea aceasta, fiindca cred ca daca reusim sa intelegem unde a gresit Scott si unde a gandit bine Amundsen, si in general daca am incerca sa fim mai ca Amundsen, ne-ar putea iesi toate mai bine.