Unde dragoste nu e, nimic nu e

Nu toti, dar cred ca majoritatea romanilor stiu melodia lui Gheorghe Gheorghiu Unde dragoste nu e, nimic nu e (1993).


Ca mine pana azi cred insa ca nici ei nu stiu ca aceasta idee a fost popularizata initial de Marin Preda in Cel mai iubit dintre pamanteni (1980), carte care se spune ca i-a adus sfarsitul (venit bizar la scurt timp dupa lansarea cartii), fiind puternic critica la adresa comunismului.

"Daca dragoste nu e, nimic nu e" apare in finalul cartii ca una din ideile filosofice ale personajului principal, un profesor universitar de filosofie, inchis intr-o inchisoare comunista, batjocorit si torturat, care ajunge sa ucida pentru a nu fi ucis. Propozitia ar fi fost luata de Marin Preda dintr-o Epistola a lui Pavel. 

Am mai vazut un film scris de Marin Preda, trist dar cu un mesaj frumos "Nimic nu ne opreste sa fim fericiti". Se numeste Portile albastre ale orasului si e un film de razboi care prezinta povestile oamenilor din bateria de la Otopeni, conflictul dintre un locotenent si un soldat, patimile si pasiunile lor, si apoi lupta lor si realizarile despre viata.


"Nimic nu ne opreste sa fim fericiti. Nimic, nimic, nimic" sunt gandurile unui soldat care in mijlocul bataliei isi da seama cat de la indemana a avut fericirea toata viata lui si-si spune siesi ca acesta trebuie sa fie un secret pe care oamenii il descopera doar in pragul mortii.