Piane si pianine auzite pe strazile din Bucuresti

Spre deosebire de recitalurile organizate, sa auzi din intamplare cum cineva canta la pian, sau pianina, are acel element surpriza care te face sa te simti si mai norocos. Le spun piane la toate sa nu ne mai incurcam si incep sa le insir:

1. Primul il auzeam pe vremea cand lucram la Suter Inn ca receptionera. Undeva pe Strada Lamaitei, in spatele hotelului, cineva de la o casa acoperita cu verdeata, canta in special in weekend. Era una din bucuriile lucratului acolo.

2. Al doilea l-am auzit pe Strada Vulturilor, dintr-o casa in care perdeaua putin trasa iti permitea sa vezi o parte de mobilier: canapele, mese, scaune, acoperite toate cu cearceafuri albe. Decorul ciudat te ducea automat cu gandul la povesti cu fantome.

3. Al treilea l-am auzit chiar zilele trecute in Centrul vechi, pe Strada Franceza, dintr-o cladire veche, un bloc in sine, in care am si intrat sa vad cum e pe dinauntru, si ca de obicei, cum m-am obisnuit deja in locurile frumoase si linistite, am gasit pisici. Iesite pe hol, probabil ascultau si ele muzica.


Toate trei locurile asa de atmosferice. Mi-ar placea nespus sa aflu povestea celor care canta.