De abia in 8 februarie 1856 Barbu Dimitrie Știrbei a abolit sclavia romilor din Țara Românească.

Scena din Aferim
Pana atunci cuvântul È›igan devenise sinonim cu rob. Codul penal al anului 1818 din Èšara Românească preciza că „ToÈ›i È›iganii sunt născuÈ›i robi” È™i că „Èšiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”.

Exista È™i o „teologie a robiei È™i sclaviei”, deoarece în încercarea de a împăca valorile creÈ™tine cu un sistem inuman prin definiÈ›ie, clericii au creat un suport moral pentru sclavie (aÈ™a cum au existat „justificări” ideologice È™i pentru rasism, pentru nazism, pentru diferitele genocide È™i deportări istorice, pentru Gulag È™.a.m.d.: de exemplu, deoarece în calele aglomerate ale corăbiilor cu sclavi, bolile secerau nenumărate vieÈ›i din încărcătura umană, clericii insistau ca africanii să fie botezaÈ›i înainte de îmbarcarea lor spre Lumea Nouă).

Această „teologie a robiei” a existat È™i în țările române, unde multe pasaje din Biblie despre sclavi È™i sclavagismul antic sunt traduse în limba română prin „rob” È™i „robie”, folosind la reglementarea acesteia, astfel că din punct de vedere religios, robia È™i detinerea de robi apăreau drept „compatibile” cu perceptele creÈ™tine È™i cu mântuirea, mai ales că în limbajul bisericesc ortodox este des întâlnită expresia „robul, roaba lui Dumnezeu” ca fiind vorba despre un supus È™i un Stăpân absolut

În secolul al XIX-lea, generațiile de tineri instruiți în vestul Europei adoptă concepțiile progresiste occidentale și se creează un puternic val antisclavagist si este desființată la jumătatea secolului al XIX-lea, ca o consecință a campaniei purtate de tinerii revoluționari care au adoptat ideile liberale ale iluminismului.

Votarea celor două legi, în anul 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească, va constitui practic cea din urmă etapă a dezrobirii țiganilor, fiind prima mare reformă socială, când cetățenii aceleași țări aveau aceleași drepturi, fără nici o discriminare.

Sursa: Wikipedia