Despre piratarea informatiilor

Zilele astea m-am incins in discutii pe Udemy despre piratarea cursurilor si furtul informatiei pe internet in general. Ca si autor de cursuri si carti lucrurile din punctul meu de vedere sunt clare, afecteaza grav, dar am zis sa vad si partea cealalta a paharului, sa pot empatiza mai bine si cu luptatorii pentru informatia gratuita, in documentarul acesta despre baietii de la The Pirate Bay.


Daca aveti timp sa-l urmariti sa o faceti, e bun, obiectiv, ii prezinta pe toti, de la acuzati la judecatori si cu bune si cu rele.

Cateva momente care mi s-au parut cheie:
- incercarea de intimidare si discreditare a profesorului de la MIT care a venit sa ii sustina pe baieti la proces
- faptul ca banii incasati din reclamele de pe TPB se duceau indirect la o firma de servere si hosting - o afacere legala, sau pe scurt spalare de bani
- faptul ca baietii de la TPB erau ajutati cu sponsorizari de un (asa zis fost) extremist de dreapta, om de afaceri, in schimbul publicitatii pentru firmele lui
- cum judecatorul initial a fost prins dupa sentinta ca era corupt reprezentand interesul firmelor de copywriting si profitand din inchiderea site-ului.
- legatura cu WikiLeaks

In concluzie

Concluzia mea e ca in ziua de azi pirateria e furt. Antreprenorii sunt tot mai mult oameni din patura medie si nu esti piratul sau haiducul care ia de la bogati si de la corporatii si da la saraci, ci hotul care fura de la oameni care asa isi castiga existenta si carora le iei painea de la gura.

Ca sa o explic si altfel, sa alegi sa iei ceva gratuit de pe net cand iti permiti sa platesti acel ceva e ca si cum ai fura dintr-un maldar de haine donate pentru saraci, sau ca si cum te-ai duce sa mananci la un centru de hrana gratuita. Dupa un anumit statut financiar, e imatur si penibil. Iar daca te mai si lauzi in gura mare ca faci asta esti un idiot.

Cred ca site-urile de file sharing ar trebui sa existe dar pentru fisiere (fie ele carti, filme, melodii, programe sau jocuri) care nu se mai gasesc de vanzare in tara ta. Filme care nu mai ruleaza in cinematografe de exemplu. Informatie exista deja destula pe net, pusa intentionat gratuit. Nu iti poti permite ceva, cauta alte resurse pe tema respectiva. Exista alternative mereu.

O alta solutie pe care as implementa-o e ca, copywritingul sa aiba un deadline mai strans, nu daca autorul e mort de mai mult de 100 de ani de-abia atunci devine proprietate publica. 5 sau chiar 10 ani sunt suficienti pentru ca autorul sa castige din drepturile de autor. Fiindca in perioada de lansare + 2,3 ani dupa se fac 80% din vanzari.

Si binenteles site-urile pe care se uploadeaza fisiere de catre autori spre vanzare ca site-urile de educatie online, trebuie sa fie un seif din punct de vedere al protejarii continutul care le-a fost incredintat. A fost o lupta grea in comentariile de pe Udemy sa explic asta, dar si daca se iau nise masuri minime de sporire a securitatii s-a meritat.