Interviul lui Anne Wojcicki si clasele sociale

Bloomberg reuseste sa prezinte interviuri ale antreprenorilor din State la care nici nu ma gandeam ca ar fi dispusi sa dea un interviu, si ca ar raspunde asa sincer la intrebari. Cum ar fi Anne Wojcicki, fosta sotie a lui Sergey Birin si fondatoarea 23andMe, testul de genetica de care v-am mai povestit.

Interviu
Sigur, a fost interesant, si ea are aceleasi frici si sperante, si ea se dezvolta personal, si ea incearca sa traiasca o viata cu de toate, si realizari profesionale si timp liber, familie si prieteni. Dar a fost un moment in interviu in care m-a lovit cat de bazate pe relatii sunt chiar si povestile cele mai frumoase de antreprenoariat, ca lansarea Google, si ca in povestea ei de dragoste cu Sergey.

Sunt unii oameni de care stim, au pornit o companie aeriana cu doar "cateva" sute de mii de dolari - Richard Branson, sau au facut un imperiu imobiliar cu doar "cateva" milioane de dolari mostenite - Donald Trump. Dar inca nutream speranta (si undeva optimistul din mine inca o face, gandindu-se la era internetului) ca exista si afaceri mari construite si prin forte proprii. Google de exemplu.

In interviul ei Anne arata cum merg lucrurile acestea de fapt. Cum l-a cunoscut pe Sergey cand acesta si colegii lui au inchiriat garajul surorii ei (Susan Wojcicki, CEO la Yahoo). Cum tatal lor e un profesor de fizica (a uitat sa zica ca la Stanford, dar am gasit pe Wikipedia, impreuna cu faptul ca ea a urmat Yale iar sora ei Harvard...)


Nu zic ca nu-i apreciez pe oamenii acestia care desi au avut bani si posibilitatea sa nu faca nimic, au vrut totusi sa aiba o cariera si o afacere, au absolvit cu laude, nu s-au multumit cu o viata de printi si printese, pentru care munca e sub ei. Dar sunt dezamagita ca tot oameni din cercuri asa stramte ajung in fruntea companiilor. Ma sperie gandul la cate alte povesti de succes si inspirationale sunt de fapt ale unor oameni care au reusit prin legaturi.

Prea putini oameni reali, din patura medie sau de jos o fac, sau cel putin au fost in atentia mediei pana acum. Asta imi arata cat de nedrepta e inca societatea si ce sistem inca plin de lacune avem. Sincer, nu lor ar trebui sa li se ia interviuri, ci celor care chiar prin puterile lor au reusit. Fara sa vina dintr-o familie cu bani, fara sa-l cunoasca pe nu stiu cine care a tras sfori pentru ei.

Lumea in care oameni obisnuiti primesc o educatie excelenta, isi permit sa inventeze lucruri incredibile, sa faca afaceri de succes, aceea ar fi cu adevarat o lume laudabila. Nu caut egalitate intre oameni, ci dreptate si aceleasi sanse.


Poate nu pare un mod de gandire chiar productiv, ci idealist, dar stiu ce actiune am de facut, si inteleg si pot vedea si o parte buna in toata situatia - deoarece ca si pe vremea regelui Carol, chiar daca existau clase sociale si o nedreptate incredibila, prin ajutorul bogatilor s-a dezvoltat nemaivazut orasul. Ii folosim ca "poster child" pe cei ca Anne si ca sa punem pe umerii lor o responsabilitate. Atat am vrut sa zic, ca m-a socat si conform statisticilor, pe buna dreptate:

Doar 22% din Top 400 Forbes cei mai bogati au plecat din patura mijlocie sau de jos, dar chiar si cei mai multi dintre ei au avut o viata confortabila fiannciar si mosteniri, inclusiv Mark Zuckerberg.

Inchei aici ca nu as mai avea timp de nimic sa-i iau pe toti la rand.