Oamenii ca piersici si nuci de cocos


Dupa tipul in care comunica, oamenii se pot imparti in piersici si nuci de cocos - nu e teoria mea, am citit-o undeva pe internet mai demult si am ramas cu gandul la ea.

Piersicile sunt oameni prietenosi atunci cand ii cunosti, iti zambesc mult, pot intra in detalii personale. Dupa un punct insa dai de samburele tare si relatia nu se dezvolta mai departe daca nu aveti simpatii comune si mai multe lucruri de discutat.

Nucile de cocos sunt oameni distanti atunci cand ii cunosti, nu zambesc asa mult si prefera discutiile impersonale. Au coaja tare dar in timp devin mai prietenosi si dezvolta relatii de prietenie de lunga durata chiar si cu cei cu care nu au multe lucruri in comun.

Americanii se zice ca sunt piersici si francezii ca sunt nuci de cocos.

Eu sunt o piersica de exemplu. Prietena mea cea mai buna din liceu era o nuca de cocos. Intr-un fel ne completam fiindca eu eram prietenoasa atunci cand ei nu ii venea natural, si ne faceam astfel relatii noi. Iar ea ma aducea in situatii sociale cu prieteni de-ai ei mai vechi, unde eu nu as fi mers din proprie initiativa, dar imi facea placere cand ajungeam acolo.

Din cauza diferentelor de comunicare, nucile de cocos pot sa vada piersicile ca fiind superficiale sau ipocrite, iar piersicile pot sa vada nucile de cocos ca snoabe si ostile.


Binenteles ca toti suntem minunati si trebuie doar sa ne ajutam un pic intre noi. Piersicile de exemplu trebuie sa se concentreze sa nu puna nucilor de cocos intrebari personale, sa astepte pana cand nuca de cocos incepe sa se poarte mai prietenos, iar nucile de cocos sa tina in vedere ca piersicile fac conversatie din placere si nu cu vreun interes anume, si sa incerce sa fie cat de prietenoase li se pare si lor ok sa se arate.