Si-am trecut cu bine si de operatie


Azi am trecut prin prima operatie adevarata, cu anestezie generala si stat la terapie. Totul a fost foarte bine - daca mi-as fi facut griji, mi le faceam degeaba.

Anestezia a fost exact ca un salt in viitor si m-am trezit fara nicio durere. Tot ce stiu e ca eram pe masa de operatie, doctorul si asistentii se pregateau, anestezista mi-a pus cateva intrebari si apoi am crezut ca am atipit cateva secunde.

Primul lucru pe care l-am intrebat (la doua ore dupa operatie - dar ce stiam atunci) a fost "Acum ar trebui sa adorm?", crezand ca operatia trebuie sa inceapa si nu ma ia somnul cum trebuie. Au ras doamnele de mine si mi-au dat cea mai buna veste, ca totul se terminase de mult.

Anestezia s-a facut intravenos (prin branula din mana banuiesc, daca nu m-or fi sagetat ca in filme cu ceva de m-a adormit instant) si m-am trezit cu niste tuburi la nas, prin care banuiesc ca mi-au pompat oxigen.

Mare inventie anestezia, mare!

PS: "Totul va fi bine", "esti puternica", strofe din cantece vesele si alte mantre pozitive fac sa nici nu mai simti acul si grijile.