Economia fara omenie e nimic



Imi doresc peste ceva timp sa scriu o carte numita Economia norocului, si care sa arate problemele principale cu economia asa cum o cunoastem si sa propuna solutii de cum s-ar putea rezolva.

Fiindca multe lucruri nu sunt cum trebuie si nici cel mai bun sistem de pana acum nu le-a rezolvat.

De exemplu economia asa cum functioneaza acum, nu are in vedere diversele tipuri de personalitate ale oamenilor - economistii cred ca toti oamenii sunt motivati de bani, si capitalismul te obliga sa castigi bani pentru a iti castiga locul in societate.

Utilitatea unui om si dreptul lui la rasplata financiara sunt masurate in orele de munca. De parca nu sunt oameni mai motivati de apreciere in lume decat de bani. De parca opera pictorilor nu ar fi adus valoare societatii, de obicei dupa ce ei au murit in saracie.

Pe scurt va fi o carte in care economistilor li se va aduce aminte sa fie mai intai oameni.

Tot J.F. Kennedy spunea frumos:

“PIB-ul include contaminarea atmosferei, reclamele pentru ţigări şi ambulanţele folosite. Numără lacătele speciale pentru uşile noastre şi închisorile pentru cei care le sparg. Este indiferent la decenţa mediului de lucru şi la siguranţa de pe străzi.

Nu include frumuseţea poemelor, trăinicia căsătoriilor, inteligenţa dezbaterilor publice sau integritatea funcţionarilor publici. Pe scurt, măsoară totul, cu excepţia a ceea ce face ca viaţa să merite să fie trăită”.

Si intr-adevar, PIB-ul Chinei il va depasi pe cel al Americii, dar cati economisti vor prefera sa traiasca in China?